Se spune că râsul prelungește viața. Dacă e așa, atunci scriitorii ar trebui să fie nemuritori, pentru că material au destul: editori care întârzie, cititori care întreabă dacă „romanul e pe bune” și personaje care, uneori, parcă scapă de sub control.
***
– Ce face un scriitor când rămâne fără inspirație?
– Își ia o cafea, se uită pe fereastră și… scrie o poezie despre cât de grea e viața fără inspirație.
***
Un cititor îi spune autorului:
– Am citit cartea dumneavoastră în trei ore!
Scriitorul oftează:
– Păcat… eu am scris-o în trei ani!
– Domnule profesor, am terminat romanul!
– Foarte bine, acum mai rămâne doar să-l și scrii…
– Ce face un poet la mare?
– Numără valurile… și inspiră nisip.
***
Un cititor îl întreabă pe autor:
– Cum ați reușit să scrieți un volum atât de gros?
– Simplu. Am tăiat tot ce era interesant.
***
Așadar, weekendul acesta nu uitați: râsul e gratis, iar cărțile bune sunt medicament pentru suflet. Zâmbiți, măcar pentru a păcăli vremea schimbătoare sau pentru a vă aminti că, dincolo de griji, viața are mereu umor.
***
Un șoarece de bibliotecă se întâlnește cu un șoarece de calculator.
– Eu rod cărți, zice primul.
– Eu rod nervi, zice al doilea.
Morala: fiecare epocă are șoarecii ei.
***
Un elev îi scrie scriitorului preferat:
„Domnule autor, am citit cartea dumneavoastră de trei ori. Tot nu am înțeles finalul. Ce ați vrut să spuneți?”
Scriitorul răspunde:
„Dragă cititorule, nici eu nu mai știu… finalul l-a scris editorul, că eram în vacanță.”
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)
