La un salon literar, un tânăr poet își citește cu emoție creația. Poezia e lungă, plină de metafore complicate, iar publicul, pe măsură ce versurile curg, începe să caște. La final, poetul, entuziasmat, întreabă:
– Ei, ce impresie v-a lăsat?
Un bătrân scriitor ridică ochii dintr-o carte și spune:
– Tinere, m-ai convins de un lucru.
– Vă ascult!
– Că poezia e ca mămăliga: dacă o întinzi prea mult, se rupe.
***
Un cititor intră la librărie:
– Vă rog o carte bună, dar să nu fie foarte groasă.
Librarul îi întinde „Război și pace”.
– Cum, dar asta are peste o mie de pagini!
– Stați liniștit, de pace se vorbește doar pe la final. Restul e războiul, dar se citește repede.
***
La școală, elevul e prins că n-a citit „Moromeții”.
– De ce n-ai citit romanul? întreabă profesorul.
– Dom’ profesor, eu am încercat, dar mi-am dat seama că Moromete seamănă cu tata. Și dacă am vrut să văd ce se mai întâmplă, am ieșit în curte și l-am întrebat direct pe el!
***
Întrebat ce părere are despre literatura modernă, Hemingway răspunde:
– Mai puține cuvinte.
– Și ce părere aveți despre critica literară?
– Și mai puține.
***
Se întâlnesc Einstein și Tolstoi.
Einstein: – Eu am demonstrat relativitatea.
Tolstoi: – Și eu am scris „Război și pace”.
Einstein: – Interesant, eu tocmai demonstram că pacea e relativă…
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)
