Dostoievski și studentul grăbit
La examen, profesorul întreabă:
– Ați citit „Crimă și pedeapsă”?
Studentul, cu ochii obosiți:
– Am citit doar „Crimă”… pentru „Pedeapsă” n-am mai avut timp!
Profesorul zâmbește:
– Atunci să știi că tocmai ai ajuns la partea practică!
*
Caragiale și politica
Caragiale, la birt, discuta cu prietenii:
– Politica la noi seamănă cu o piesă de teatru, dar fără regizor.
– Cum adică? întreabă cineva.
– Foarte simplu: actorii nu știu textul, spectatorii nu înțeleg acțiunea, iar în final toată lumea plătește nota de plată.
*
Voltaire și optimismul
Un discipol l-a întrebat pe Voltaire:
– Credeți, maestre, că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile?
Voltaire a răspuns râzând:
– Desigur, dacă vă uitați în jur, nu e greu să vă dați seama că Dumnezeu nu ar fi riscat să mai creeze o a doua încercare!
*
Mark Twain și adevărul
Un jurnalist curajos l-a întrebat pe Mark Twain:
– Domnule Twain, de ce glumele dumneavoastră sunt atât de adevărate?
– Pentru că adevărul este cel mai amuzant lucru din lume, spuse el.
– Și atunci de ce mai scrieți ficțiune?
– Ca să nu pară chiar atât de dureros!
*
Balzac și creditorul
Balzac, mereu plin de datorii, este vizitat de un creditor furios:
– Domnule Balzac, când aveți de gând să-mi plătiți?
Scriitorul îi răspunde calm:
– Tinere, eu scriu romane, nu chitanțe. Răbdarea e tot un credit… și încă unul fără dobândă!
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)
