Asistăm în ultima vreme – chiar și în tihnita noastră Bistriță – la un fenomen tot mai… spectaculos: lansările de carte au devenit prilejuri de autoelogiere pentru diverși „amfitrioni de ocazie”. Cărți interesante, autori dedicați, public curios – toate sunt eclipsate de discursurile savante ale unor vorbitori care n-au deschis în viața lor volumul lansat, dar reușesc să țină prelegeri de parcă l-ar fi scris ei.
Acești „specialiști universali” intră în scenă cu o încredere debordantă. Încep prin a saluta „contextul cultural excepțional”, apoi trec la citate din… oricine altcineva decât autorul în cauză. Uneori, fac exerciții de admirație față de propriile cariere sau față de „importanța dialogului între generații” – subiecte care n-au nicio legătură cu subiectul cărții. Despre cartea lansată? Un rând vag, rostit cu aerul celui care s-a uitat doar pe copertă în drum spre microfon.
Publicul, în mare parte bine-crescut, își păstrează zâmbetul. Dar zâmbetul e ironic. Pentru că se simte, dincolo de aparențe, acel gând nerostit care umple sala: „Nu ai citit cartea, măi omule!”
Și totuși, ei continuă. Recită două versuri (ale altcuiva), încurcă titlul cărții sau numele autorului, dar nu se sinchisesc. Căci important nu e ce spui, ci cât de lung spui. Și mai ales să se audă bine realizările tale: ce-ai mai făcut, pe unde-ai mai fost, ce-ai mai spus în alte părți. Lansarea devine, din păcate, doar un pretext pentru propriul spectacol.
Dragi amfitrioni improvizați, dragi vorbitori de serviciu, avem o rugăminte simplă și sinceră:
Citiți, fraților, citiți!
Nu de alta, dar se simte când vorbești despre o carte necitită. Se simte în pauze, în fraze trase de păr, în aplauzele politicoase și în râsetele abia reținute din sală.
O lansare de carte e despre autor și despre carte. E o sărbătoare a cuvântului scris, nu a biografiilor recitate în gol.
Așadar, dacă tot luați cuvântul, onorați-l. Și poate, înainte de următoarea lansare, deschideți cartea.
Cine știe? Poate vă va plăcea. Sau măcar vă va inspira să vorbiți mai puțin… despre voi.
DOREL COSMA
