Cine ar fi crezut că zece ouă și-o găină pot da naștere unui haos de proporții naționale? Nu vorbim aici de o rețetă tradițională de omletă, ci de „mita” fabuloasă pentru care fostul ministru al sănătății-Tătaru Nelu, astăzi chirurg la Huși, a fost trecut prin toate controalele posibile. S-a dat drumul la zarva mediatică, iar ouăle și găina, devenite simboluri ale corupției supreme, aruncă în aer cariera politică a medicului. Nu știu cât de imaculat este fostul ministru și nici nu mă pronunț, dar

dacă după investigații, nu se va găsi nimic mai tare decât un cofraj de ouă și o zburătoare cu pene, trenul alegerilor oricum l-a pierdut. Trist, nu?

În schimb, în cealaltă parte a țării, sub norii groși ai impunității, stă neclintit generalul negru-Coldea, o adevărată uzină de dosare. El și camaradul său de arme și dosare, generalul negru Dumbravă, au băgat la pușcărie oameni cu nemiluita, unii nevinovați, iar ei se bucură și acum de o viață tihnită. Coldea e chiar un cetățean model: predă la universități, sfătuiește tineretul, poate chiar explică cum să jonglezi elegant cu justiția, fără să te arzi. Căci, nu-i așa, dacă vrei să ajungi mare în România, trebuie să ai arta escapadelor legale în sânge. La câte declarații s-au făcut pe la poliție generalii ăștia au devenit vedete ale investigațiilor. Dar nimic nu le poate știrbi zâmbetul bine întreținut, cu șederi confortabile pe nisipurile de aur din Dubai, unde conturile înghețate așteaptă să fie dezghețate la soare.

Între timp, sărmanul doctor de Huși, visător la un scaun în Parlament, își pune întrebarea existențială: „Zece ouă și-o găină, și-am pierdut totul?” Sistemul are grijă să-l îngroape, căci, să fim serioși, cum să ajungi în Parlament fără să ai măcar câteva „uzine” de influență în spate?

În timp ce Codlea o duce minunat, cu scandalurile de presă estompate și jurnaliștii plictisiți de încercări inutile, în țară ne întoarcem la rutina noastră electorală, surprinși de „afinitățile umoristice ale lui Ciucă a nostru”.

Așa că, mai căutăm candidatul ideal, posibil desemnat deja din umbră, poate chiar din Dubai.

Desigur, nu doar în capitală se fac „jocuri”. Chiar și într-un oraș ca Bistrița, rotițele politice se învârt ca mecanismul unui ceas elvețian… care pierde mereu câteva secunde. Aici, candidații își amintesc brusc că sunt bistrițeni cu acte în regulă, vin cu sacul doldora de promisiuni și dau târcoale locurilor din Parlament, ca niște gândaci de bucătărie după firimituri.

În oraș s-a dat startul „concursurilor” pentru slujbe la stat dar se fac cu ușile închise și țintele bine stabilite. Dacă n-ai fost invitat la masă, poți să te întorci acasă cu stomacul gol. La finalul zilei, cei care au câștigat se spală pe mâini cu săpunul ipocriziei și aruncă vina pe cei care nu au avut norocul să-și spele hainele la timp. Ba mai mult, alții mai ieri nobili galbeni, și-au schimbat cu repeziciune hainele politice, iubind „intens” noua culoare locală ca pe prima dragoste.

Poate că în burgul nostru lucrurile par liniștite, dar sub această iluzie, matrapazlâcurile prosperă. Și ce e mai trist? Că întreaga piesă de teatru are aceleași personaje, care schimbă doar decorul, culorile și replicile. Ce rămâne constant e spectacolul penibil al ipocriziei.

Pe scurt, în România, chiar și în Bistrița, dacă găsești vinovatul, el e întotdeauna liber. Și dacă ai norocul să fii un vinovat mai mic, zece ouă și-o găină îți pot răsturna întreaga carieră. Iar dacă ești mai mare, ei bine, atunci îți poți scrie autobiografia de pe plajele Dubaiului sau țărmurile Americii.

 

Dorel Cosma