Secolul al IV-lea este descris ca fiind secolul de aur al Bisericii creştine, pentru că atunci au activat cele mai alese personalităţi ale vieţii creştine, unul dintre oamenii importanti ai Bisericii din acele vremuri fiind Sfantul Vasile cel Mare. 

  Sfantul Vasile cel mare s-a nascut in anul 330. Părinţii lui erau mari proprietari de pământuri. Tatăl Sfântului Vasile era din Pont şi se numea tot Vasile, iar mama sa era din Capadocia şi se numea Emilia. Îmbrăţişaseră de timpuriu creştinismul, şi, întâi de toate, înduraseră cu o răbdare neclintită persecuţia din timpul împăratul roman Maximian, la anul 311.

Aceşti creştini bogaţi, cunoscuţi mai ales pentru virtutea lor, fuseseră gata să primească şi cununa muceniciei. Suferiseră mai mult de şapte ani, trăind prigoniţi prin pădurile umbroase ale Munţilor Pontului. Acolo nu-i ajungea mânia şi ura prigonitorilor.

Sf. Grigorie Teologul († 390), care cunoştea bine familia Sfantului Vasile, închină rânduri importante faptelor şi virtuţii bunicului şi bunicii Sf. Vasile .

Conţinutul creştin al educaţiei pe care tânărul Vasile o primeşte în sânul familiei sale i-a fost transmis prin evlavie, iar trăsătura caracteristică pe care a primit-o de la strămoşii săi a fost smerenia. 

Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi toate ştiinţele din vremea aceea. Intrecand pe toţi nu numai cu filozofia şi cu mintea cea ascuţită, ci şi cu puterea şi viaţa cea îmbunătăţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei. Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a sfântului.

Prin cuvântările sale a lovit în credinţele greşite ale ereticilor; a dat învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada.

Ceea ce l-a caracterizat pe Sf. Vasile ca un om mare al timpurilor sale, a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat în acea epocă de tensiuni şi necazuri.

Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în erezia lui Arie.

Cărţile şi scrisorile scrise, clarificarea unor termeni teologici, precum şi biruinţa sa împotriva ereziilor l-au transformat într-un doctor al Bisericii Universale.

Prin forţa caracterului şi charisma înnăscută de conducător, el a exercitat asupra contemporanilor săi o influenţă decisivă .  A desfăşurat o muncă uriaşă, pe parcursul unei vieţi relativ scurte, doar 49 de ani, trecand la Domnul în anul 379. 

Sfantul Vasile cel Mare a fost socotit totdeauna ca primul dintre marii Sfinţi Părinţi, iar pentru faptul că a explicat dogma Sfintei Treimi a fost numit şi Interpretul cerului.

În Sfântul Vasile cel Mare avem de fapt icoana episcopului ortodox. Biserica s-a bucurat de un număr restrâns de astfel de oameni, atât de desăvârşiţi şi atât de cumpătaţi.

Nimic din opera episcopului de Cezareea nu este învechit. Acesta continuă şi astăzi să ne încânte prin eleganţa stilului, prin înalta gândire, şi mai ales prin caracterul remarcabil al omului pe care opera sa ni-l descoperă.

Încă din ziua următoare morţii sale, Sf. Vasile se bucură de cinstea de a fi numit cel Mare.

Pe Sfântul Vasile cel Mare îl simţim apropiat de noi şi îl întâmpinăm cu rugăciuni fierbinţi şi cu inimi curate. El a slujit unui ideal moral netrecător, ce rămâne la fel de actual: idealul virtuţii, al slujirii aproapelui si slujirii lui Dumnezeu .

 

 

preot Viorel Creța