„Ați fost, sunteți și veți fi un om minunat! M-am bucurat și mă bucur pentru că am o asemenea dirigintă! Lucrul care mă face să iubesc această școală este sufletul dumneavoastră! Vă apreciez mult! Pentru mine ați fost o bucurie și o mângâiere și îmi doresc ca Dumnezeu să fie mereu prezent în viața dumneavoastră! Vă doresc vacanță minunată și să ne vedem cu bine în anul următor!”
Sunt cuvintele primite printr-un mesaj, de la un copil frumos de clasa a V-a, eleva Sara Boboș, căreia îi sunt dirigintă și profesor de limba și literatura română, la sfârșit de an școlar, după o frumoasă și emoționantă festivitate de premiere și de încheiere a anului școlar 2021-2022. Mărturisesc că ochii mi s-au umplut de lacrimi și inima de bucurie la citirea acestor rânduri și am avut încă o dată revelația și certitudinea că meseria de dascăl mi-a fost scrisă în cartea destinului meu, iar copiii au fost și vor fi dintotdeauna parte din sufletul meu. Toate florile din această lume sau orice fel de răsplată nu egalează frumusețea și puritatea acestui gest, acestor cuvinte rostite (scrise) din inima pură a unui copil care își iubește profesorul. Și asta pentru că și profesorul iubește copilul și îl consideră „ființa cu aripi la suflet, care îndulcește viața noastră”, uneori prea amară.
Am avut șansa, anul acesta, să cunosc și, treptat, să mă îndrăgostesc, de niște suflete care mi-au arătat atâta drag de viață, atâta delicatețe și în același timp, atâta energie și îndrăzneală, încât nu am avut niciun „timp mort” alături de ei. Am pășit în 15 septembrie, timid, pragul clasei, unii mai emoționați decât alții, cu măștile pe față, doar ochișorii lor îmi dezvăluiau șăvăiala, teama poate, de necunoscut, pe când ai mei încercau să le insufle încrederea că împreună, vom reuși să parcurgem un an de școală și primul lor an de gimnaziu. Și iată-ne ajunși să culegem laurii, fără măști pe față, având bucuria șă ne vedem chipurile și zâmbetele de fericire. Dacă la început de an nu am auzit primul sunet de clopoțel, iar distanța impusă de restricții ne făcea nesiguri și temători, finalul acestuia ne-a adus veselia ultimului sunet de clopoțel, în special pentru absolvenții clasei a opta.
„Bucuria omului e omul.” În ceea ce privește dascălul, bucuria lui e copilul, și în special copilul mulțumit sau fericit. „Copilul este un mare dar al vieții noastre aici: aduce cu el inocența, drăgălășenia și bunătatea. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină și frumusețe. ” Acestea au fost atributele acestui final de an, și nu numai, deoarece, eu, personal, mă consider norocoasă să „păstoresc” copii care fac cinste școlii, sunt buni și unii, eminenți elevi, dar participă și la alte activități extrașcolare, cum ar fi cele sportive, sau dansul modern sau de societate și altele. Pentru elevi precum Monica Petruț, cea care face parte din cei 4 bistrițeni care s-au întors cu medalia de aur, la Taekwondo, de la openul Serbiei (Imperium Open Serbia), sau David Lăzărescu și David Gaborean, fotbaliști înflăcărați și dedicați, care s-au întors în februarie, din turnee de la Satu Mare, cu un loc 2, de la Cheile Grediștei (Brașov) cu locul 3, iar acum fac parte din primii 18 jucători selecționați în echipa județului la categoria lor de vârstă, sau fete grațioase și muncitoare precum Carmen Toma, Beatrice Tarcău și altele, care iubesc și școala, dar își urmează și pasiunea, aceea de a dansa, participând la diferite concursuri și competiții, merită să avem încredere în viitor și să-l vedem chiar strălucind. Sunt doar puține exemple din multele cu care ne mândrim, deoarece toți elevii clasei pe care o îndrum ca dirigintă au preocupări care îi pun în valoare. Ca părinte, trebuie să fii extrem de mândru de copilul tău, pentru fiecare pas pe care îl face pe calea devenirii sale, iar ca dascăl este o binecuvântare să ai o menire sfântă, pot să spun, de a dărui și de a se dărui pe sine pentru ca din bobocul de ieri, din copilașul de azi să vezi tânărul și omul împlinit de mâine. Căci profesorul nu trebuie să știe doar să învețe și să dezvăluie copilului tainele cunoașterii, ci și tainele vieții, nu este pus doar să instruiască elevii de la înălțimea catedrei, ci are ca misiune și scop nobil de a desăvârși sufletele, de a face să crească în odraslele sale dragostea și puterea de a munci.
Sunt recunoscătoare Cerului că ne putem privi în ochi copilașii pe care îi educăm, că îi putem strânge în brațe, convingându-i că sunt puternici și că au toate porțile deschise, doar să îndrăznească și să aibă credință. Vacanța cea mare care tocmai a sosit să fie un prilej de bucurie și relaxare, de întoarcere la copilul din noi, chiar dacă suntem adulți, să ne gândim că putem pentru câteva clipe să ne desprindem de marea putere a timpului, să ne dăm o pauză și să ne oferim o vacanță, mai scurtă sau mai lungă, sufletelor noastre, regăsind copilul care aștepta vacanța cea mare, bucurându-se doar de clipa prezentă.
Întâlnirea cu copilul îți oferă șansa de a te găsi pe tine, de a-ți dărui ceea ce ai lăsat să-ți scape. Și, poposind lângă copilul din tine, te întorci, ca o frunză în bătaia vântului, spre lumina soarelui.
Prof. Mirela Rus