PROF. MIRELA RUS: FEMEIA – COPĂRTAȘA LUI DUMNEZEU LA CREAȚIE

...E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forță.”                                                                            (Pr. Constantin Necula)

 Nu este 8 Martie, nu este nici 1 Martie, e o zi ca oricare alta și totuși, mi-a răsărit în gând și în suflet dorința de a ridica femeia din grijile cotidiene, de sub povara de pe umeri-i delicați, de multe ori mult prea grea și uneori neîmpărtășită cu nimeni, și de a-i oferi, măcar prin cuvânt, un elogiu, un laudatio, pentru ceea ce întruchipează, fizic și spiritual, ca și chip al lui Dumnezeu.

            Ascultând un cuvânt de învățătură al IPS Episcopul Maramureșului și Sătmarului,    părintele Iustin, rostit la Mănăstirea Bârsana, despre femeie, mi-am dat seama că aceasta (femeia) este un modus vivendi la care ar trebui să se raporteze orice creștin. Părintele vorbea despre miracolul care aduce viața pe pământ, miracol numit femeie, aceasta fiind „copărtașă cu Dumnezeu la creație”. Pe fiecare dintre noi nu tot o femeie ne-a adus pe lume? Nu a așezat Dumnezeu pe Maica Domnului pe tron împărătesc? După cum a arătat într-o carte a dânsului, Dumnezeu i-a chemat pe bărbați pe munte, la post și rugăciune, ca să li se adreseze, pe când la femeie, A VENIT DUMNEZEU ACASĂ! La Elisabeta, la mama Maicii Domnului, la Fecioara Maria, a trimis îngerul la ea. Ce poate fi mai măreț și mai sfânt de-atât? Dacă e să cităm din cuvintele unui bun părinte, pe umerii cui stă Mântuitorul Iisus Hristos? Nu pe umerii unei femei? Nu pe umerii Maicii Domnului? Ori prin aceasta, femeia primește acest nobil și sfânt statut, de „partener” al tatălui Ceresc la crearea vieții.

            Preaînaltul Iustinian spunea, direct și în stilul său caracteristic, că Adam a fost „un mincinos”. De ce? Deoarece  a dat vina  vina pe Eva când a gustat din mărul interzis, în loc să-și asume fapta, ca un bărbat adevărat. Dacă până astăzi forța bărbatului stă mai cu seamă în puterea fizică în primul rând, femeia este de cele mai multe ori cu o forță de sacrificiu surprinzătoare, cu etică în fapte, cumpătare, răbdare nesfârșită, dragoste față de semeni, înțelepciune.

            Același părinte Iustin vorbește despre rolul primordial al femeii în biserică. Fie că este preoteasă sau face parte din categoria acelor „femei mironosițe”, cum îmi place să le numesc, ea devine egală cu biserica, șansă extraordinară oferită de Creștinism, fiindcă modelui oricărei femei este Maica Domnului. Femeia creștină este simbolul dragostei față de Biserică și, mai cu seamă, modelui dragostei față de Hristos. Omul care iubește este consecvent și stăruitor în simțirea sa, în atitudinea și modul de a gândi, de a se comporta față de persoana iubită. Ori femeia creștină exact aceasta este: izvor de dragoste, de înțelegere, de acceptare, de iertare. Indiferent de situația în care este cel pe care îl îndrăgești, dragostea față de acesta nu se schimbă, nu cade. Ea va sta mereu în așteptare, va pleca genunchii pentru copilul său, pentru soț sau pentru oricare dintre cei dragi pe care îi poartă în rugăciunile sale. Stăruința, dar și răbdarea, îndrăzneala, dar și smerenia, o vor face să răzbească printre spinii și pălămidele acestei vieți. Cu toate aceste atribute ce o caracterizează, și nu numai, nu are aceleași șanse, același statut și drepturi în biserică și în cadrul instituției acesteia, precum bărbatul. Nu are voie să intre în altar, de exemplu. Ea va rămâne mama ce plânge la poalele crucii Fiului Răstignit, va fi cea căreia i se datorează lumina din biserică, mireasma florilor din fața altarului și strălucirea frumosului veșmânt preoțesc.

            Nu rare sunt situațiile când cei din jur nici nu-i privesc chipul, nici nu-i zăresc lacrima ce se prelinge pe obraz și se oprește poate pe colțul năfrămii. Există totuși cineva care mângâie și alină din durere, și Acela este Cel căruia ea Îi slujește. Și tot El trimite solii care să o observe, să o strângă în brațele sufletului, să-i iubească truda.

            Domnul Hristos s-a adresat întâia dată femeilor mironosițe: „Bucurați-vă!”. Astfel ele primesc primele vestea Învierii, dovadă a faptului că Hristos prețuiește femeia creștină. Părintele Arsenie Papacioc spunea despre femeie că „înseamnă împărăteasă dăruitoare.....Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip.”

Prof. Mirela Rus