Aroganța Kaiserului de la Viena nu mai cunoaște margini. Sfârșitul de an 2023 i-a făcut pe unii politicieni români să spere că au reușit să oprească îngâmfarea de la Curtea Imperială. Un anunț scurt făcea ca în România să se declanșeze o bucurie generală: Am fost acceptați în Schengen! E adevărat, parțial: aerian și maritim. Adică suntem „aerieni”- în Schengen. Ce am câștigat? Aproximativ vreo 20 de minute mai puțin de așteptat în aeroporturi. În rest aceeași atitudine a nobililor către iobagi care, nu a întârziat să se anunțe: „Austria își păstrează vetoul cu privire la România și Bulgaria”. După ce politicienii noștri le-au șters pantofii austriecilor, le-au pupat mâinile, acum unde mai trebuie să-i pupe? Este ridicol cât de slugarnici am devenit! Unde este demnitatea românilor? Nu mai avem lideri! Toți stau aplecați și nu au curajul să aibă o poziție mai fermă față de acești doi îngâmfați: Nehammer și Karner. Nu am auzit de nici o poziție serioasă care să demonstreze verticalitatea românească. A fost chemat pentru scurt timp ambasadorul nostru acasă dar s-a revenit repede ca nu cumva să-i supărăm mai rău pe austrieci. Oare se poate mai rău? Cu toții am sperat că dacă avem un președinte neamț, le poate explica pe limba lor că toată Europa este cu noi și că doar ei continuă să ne privească de undeva, de sus. Nici măsurile propuse prin mijloacele de socializare n-au avut efect. Cei doi rămân neschimbați: „Nein”.
Situația internă din Austria, unde partidul lui Nehammer este în cădere, îi face să creadă că o opoziție la întreaga U.E îi poate ridica din căderea liberă. Alegerile sunt aproape. Chiar și ziarele din Austria considerau anormală atitudinea față de România și Bulgaria. Ceea ce este însă deranjant pentru poporul român este această lipsă de demnitate, de hotărâre și de răspuns pe măsură din partea conducătorilor noștri. Nici președintele, nici prim-ministrul, miniștrii de externe, interne, nu au avut atitudinea și puterea de a răspunde aroganței austriece. Teama de a pierde aprecieri sau chiar posturi externe îi determină să stea tăcuți și mai bine într-o mocirlă decât pe platoul Mocirlei.
Avem nevoie de un Tănase Tudoran care să nu se teamă de înfumurarea austriacă. Lucrurile trebuie spuse răspicat, în față și folosit dreptul pe care și l-a câștigat poporul român. Dacă vom sta mereu în poziția ghiocelului, ne vom trezi mereu călcați în picioare și neluați în seamă.
Astăzi „ilustrul” cancelar și sluga lui se tem de migranți și vor să fie apărați. Mai mult chiar și-ar dori să vină la granițe și să ne învețe cum să-i apărăm. Am mai făcut-o în istorie și iată ce le spunea reprezentanților Vienei, neânfricatul Tănase Tudoran:
„De doi ani suntem cătane, adică grăniceri, și carte n-am căpătat de la împărăteasă că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești: copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem nici un drept, copiii noștri să fie tot proști, ori vor învăța ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca și sfânta lege să ni-o ciufulească tisturile. Jos cu armele! Alungați afară păgânii dintre hotarele noastre. Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci nu, odată cu capul”.
Cât de rotundă este istoria! De ani de zile suntem gata de Schengen. Am făcut tot ce ni s-a cerut economic, financiar, militar. Firmele austriece au priorități și primesc tot ce-și doresc. Guvernanții le oferă tot ce vor, chiar în dauna intereselor naționale. Și totuși, la Schengen: Nein!
La aflarea sentinței pe care a primit-o, Tănase Tudoran a exclamat: „nu regret de a suferi moarte pentru dreptate”…
Oare se va mai naște un Tănase Tudoran, care din vârful politicii românești să sufere pentru dreptatea, adevărul și libertatea poporului nostru?
prof. dr. Dorel Cosma