Dacă ar fi să-mi caut rădăcină

Într-un mormânt de mamă şi de tată,

Părinte-n Duhul învierii mi-i arată

Şi Fiul Tău le fie-n veci Lumină!

 

Şi dac-ar fi să plouă cu luceferi

Căzuţi deodată cu un înger pal

În moartea gheţurilor de cristal

Lumină-mi fii, fă-mi ochii iarăşi teferi!

 

Ca să nu cadă în căderi de îngeri

Din raiul desfătării roditoare,

Mă fă din nou un mugure de floare

Zidit şi-udat de mama-n mări de plângeri.

 

Că n-am iubit cum m-ai iubit, Părinte

Şi n-am crescut până în vârf de rai,

Ci m-am rănit cu florile de saci

Deşi m-ai învăţat să-Ţi fiu... copil cuminte.

 

Mi-am rătăcit şi mintea şi simţirea

Prin ghiozdane-n bănci de lemn tocit

De generaţia celor ce au trudit

Să-mi dea ca dar şi rai şi fericirea.

 

Părinţii mei pe palme m-au purtat

Şi-atâţia moşi şi babe rugătoare

Plecând genunchii-n zi de sărbătoare,

Cuvântul Tău să-L simt m-au învăţat.

 

Şi m-au spălat în lacrimi deseori

Şi de-am căzut ca rob printre străini

Răscumpăratu-m-au cu banii lor puţini

Făcuţi cu mâini bătătorite în sudori.

 

Eu sunt ce sunt din munca la hotar

A mâinilor trudite-n coasă şi în sapă,

Din viaţa lor ce din înalt s-adapă,

Din rugăciuni şi jertfe la altar.

 

Şi dac-ar fi să plouă-n nori cu soare,

Aceia-s ochii mamei la zenit

Şi-ai tatii ce prea repede-a murit

Să-mi facă mie viaţa sărbătoare.

 

Şi că-Ţi slujesc altarul să mă ştie,

Că l-au iubit cu dragoste cuminte.

Ştiu că-s în raiul Tău, Prea Bun Părinte,

Păzeşte-i vii acum şi-n veşnicie.

 

 

Pr. Prof. Nicolae Feier