Elena M. Cîmpan

 

Poezia poeziei

 

Vine într-o zi poezia la poezie,

Așa cum vine mama la fiică -

Ele purtând același nume –

Și o găsește banală, prozaică,

Nearanjată, cotidiană, lipsită de atracție,

Obosită, încercănată, dezordonată,

Plină de griji, îngrijorări, temeri,

Nemulțumită și plictisită, căzută, părăsită

Și fără cititori –

Și o ia frumos de după umeri,

O strânge, o cuprinde cu căldură,

O mângâie pe frunte

Și-i spune așa:

Trebuie să faci ceva,

Măcar în al douăsprezecelea ceas,

E ziua ta –

Apropie-te de oameni, fii pe placul lor,

Scoate-ți din dulap metaforele, comparațiile,

Epitetele și îmbracă-te de gală,

Aranjează-te, pune-ți rime, ritm, măsură,

La gât, la urechi, la mâini,

Strălucește, împartă-te în strofe, în versuri egale,

Transmite emoțiile pe care doar tu știi să le transmiți,

Deschide când cineva îți bate la ușă,

Ocupă-te de musafiri, ieși în lumină,

Oamenilor le-ai lipsit atât de mult

În ultima vreme!...