Pășește printre oameni,trăiește prin ruine,
Acceptă-ți slăbiciunea zidind ziua de mâine!
Iubește-te și speră când nu mai ai putere,
Te uită către Ceruri și cere mângâiere!
Privește peste lume ,câtă amărăciune,
O lume mare-n beznă și fără rugăciune!
Căt ai te mulțumește că sunt sărmani și goi,
Ce hrana dimineții o caută-n gunoi!
Sunt prunci uitați de soartă,ce n-au cui zice mamă ,
Sunt mulți ce nu au pace,familii se destramă,
Sunt orbi ce nu văd ziua ,sunt șchiopi făr de-un picior,
Sunt mulți ce n-au o casă și
n-au un ajutor!
Și dacă ai viață ,viața este tot ,
Să nu zici niciodată în viața nu mai pot,
Să te ridici în luptă,așa vei fi bogat,
Dând Slavă pentru toate la Marele-Împărat!