Poet Maria Blaga: Dedicație părinților mei!

Sub castanul bătrân ne-ntalneam amândoi
De atunci ne bătură multe vânturi și ploi,
Pe aceeasi alee am ramas gânditori
Un crâmpei de iubire mai păstram între noi!
Pe o bancă pustie câte vise visam ,
Ce n-am luat de la viata?
Cât de multe aveam…
Si-a trecut tinerețea și s-a scurs an de an,
Câte clipe frumoase pe atuncea aveam…
Mai păstram o speranță ,
Că la anul vom fi,
Pe aceeasi alee ne vom reîntâlni,
Sub castanul iubirii vom veni amandoi ,
Să vorbim de iubirea care-a fost între noi!
Cât de scurta ești viața parcă timpu-am oprit ,
Sa -mi mai spui doar o clipa că pot fi fericit!
Tu mă lasi iar pe ganduri să mai pot chocheta,
Cu un an din viata ,poate inca câțiva!