Bartolomeu Anania a dat numele unui Festival de muzică religioasă la Bistrița

        Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie 1921, în Glăvile, județul Vâlcea, și a trecut la cele veșnice la 31 ianuarie 2011, la Cluj- Napoca, trăind 90 de ani. A fost Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Ca scriitor, a semnat cu numele de Valeriu Anania. A debutat în revista „Vremea” și a colaborat la revistele „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Magazin istoric”, „Ateneu”. A scris dramele „Miorița”, „Meșterul Manole”, poezii, „Geneze”, „Istorii agripine”, „Anamneze”, „Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi”, proză și eseuri, „Greul Pământului”, „Rotonda plopilor aprinși”, „Cerurile Oltului”, „Amintirile peregrinului Apter”, „Străinii din Kipukua” ( roman ). A fost întemnițat timp de șase ani la Jilava, Pitești, Aiud. La arestare, ocupația lui era de ieromonah.

Anotimpuri

           de Valeriu Anania

Pe-acest mormânt a nins.

Nu plânge, heruvimul nu s-a stins.

 

Pe-acest mormânt a răsărit o floare.

Nu plânge, heruvimul n-o să zboare.

 

Pe-acest mormânt se scutură cucută.

Nu plânge, heruvimul o sărută.

 

Pe-acest mormânt s-a vestejit o fragă.

Nu plânge, heruvimului i-i dragă.

 

Pe-acest mormânt se cântă o colindă.

Nu plânge, heruvimul e-n oglindă.

 

Pe-acest mormânt nu s-a-ntâmplat nimic.

O lacrimă se-aprinde-n cerul mic.

 

 

14 îndemnuri ale Mitropolitului Bartolomeu

1.Recunoștința nu este o virtute, ci este o bună deprindere; face parte din codul manierelor elegante, că știi să te porți.

2. Nu este important să pleci, important este să te întorci. Să nu mori rătăcind prin străinătăți, fără să îți aduci aminte că ai un părinte, care te așteaptă cu brațele deschise.

3. Singurul lucru cert în viața aceasta este moartea.

4. Hrăniți speranța cu fapte bune!

5. Când te găsești în fundul prăpastiei, să nu disperi, iar dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu amețești. Și să știți că această a doua primejdie este mai mare decât cea dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea.

6. Nimeni nu l-a văzut pe Iisus înviind, dar mulți au fost cei care l-au văzut înviat. Faptul în sine al Învierii nu a avut martori. El s-a petrecut în intimitatea mormântului, fără ca vreun ochi omenesc să fi avut acces la singura minune pe care Domnul și-o anunțase în repetate rânduri, dar căreia nimeni nu-i dăduse crezare.

7. Dorul este un sentiment. Poate cel mai frumos sentiment care poate să îl aibă cineva. Dacă cel mai frumos sentiment și dumnezeiesc este iubirea, iubirea presupune neapărat sentimentul dorului.

8. În „Cred, Doamne, ajută necredinței mele”, pe de o parte este expresia credinței, iar de altă parte expresia corectă a conștiinței. Prin urmare, credința ta de om nu este niciodată suficientă ca să umple măsura de sus.

9. Dragii mei tineri, voi sunteți în floarea vârstei, trăiți-vă tinerețea. E a voastră. Și trebuie s-o trăiți înainte de a fi prea târziu, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe. Nu vă imaginați cât este de plăcut să-ți trăiești tinerețea fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut.

10. Dacă după moarte nu mai e nimic, ce rost mai are să trăiești, să speri, să te lupți.

11. Urcușul către mântuire, încet, dar sigur, este să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât azi.

12. Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios. Fiți curioși! Cât se poate de curioși. În știința voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educație, fiecare unde îl trage inima, dar nu lăsați curiozitatea să umble acolo unde este în primejdie. Oricât ai fi de curios, nu-ți vei pune mâna într-un cuib de vipere.

13. Rugăciunea este cea care străbate orice zid.

14. Liturghia este Împărăția lui Dumnezeu, deja venită pe pământ. Binecuvântând împărăția, preotul binecuvântează liturghia care urmează să se desfășoare.

 Elena M. Cîmpan