Transformarea pandemiei în instrument politic a fost și rămîne cea mai mizerabilă manifestare a luptei pentru putere, într-o țară cu spitale puține, cu medici istoviți, la rîndu-le secerați de boală, cu afaceri cinice pe spinarea nenorocirii, într-o țară preocupată de cîmpul de bătălie, în loc de gîndul de a-l transforma în grînar.

Opoziția, pînă mai ieri aflată la puterea legislativă, cu care a făcut ravagii, continuă, și acum, cu expectorarea de otravă, iar formațiunea politică nou-intrată în vîltoarea bătăliilor de comando, pune pe foc, ațîță, la fel de iresponsabil, prostia, incultura, nemulțumurile sociale ale unora, reduse la acel 40% promis de unii și neîmplinit, obiectiv, de alții. Lasă, că nici ceilalți, vremelnicind singuri, în minoritate, la frîiele țării, nu au ieșit din cutume: incompetenți la ministere majore, mînării penale, minciuni îmbujoarte, decizii, unele sub formă de unghie-n gîtul omului de rînd.

Avînd ca amulete apărătoare de cel rău, ducă-se pe pustii, televiziuni cu cornițe și cozi neastîmpărate, vechea și aceeași nouă opoziție, continuă senină transportul găleților cu kkt spre noul guvern și spre majoritatea aritmetic-construită. Îi secondează, la țambalul, fără batistă, inedite arătări politice, sfidătoare, decibelice, sau agramate, gîndilînd șoricul tricolor, maculînd noblețea istoriei și sentimentele curate ale unor oameni care, de sute de ani, i-au lăsat pe alții să gîndească în locul lor.

Focul urii trebiie întreținut: avem spectacolul trist, tragic chiar, al încăierărilor pe facebook, gospodine și lefegii, pensionari scîrțiitori, cu nostalgia roșie, ca termometru rectal, slabi vorbitori de românește, unii, puțini la număr, diasporeni vrednici, agramați și tatuați pe conștiințe, asociații cu scop plătit, năimite să învrăjbească, cuconet neconsumat, purtători de hîrleț verbal. Toți aceștia se încaieră pe un cartof copt pe jar, îl aruncă, unii spre alții, și acesta, pe traiectorie, devine piatră din drum.

Uitați-vă, peste gard și în mai departe la celelalte țări: opoziția a trecut drumul, a adus idei de salvgardare, se așează la masa politică a țării, și dimpreună gîndesc pentru ea. Întrebați-i pe cei dragi, pe prietenii voștri din zare, dacă mint cumva, despre cum se strîng rîndurile acolo, în fața primejdiei.

Ce faci tu aici ? Ameninți cu o opoziție crîncenă, sau ceri să se deschidă restaurantelè și școlile, vrei să îl dai jos pe Președintele Țării, sau chemi la tribonal pe toți cei care te întreabă de ce nu te comporți în buna rînduială a minților acasă !

Bîlciul nu și-a închis porțile nici de sărbători, ba mai mult de promite noi atracții: trasul la semn cu curul, bășicarea palmelor din aplauze, șarpele în ie, prostul satului mergînd pe sîrma pusă pe pămînt, și multe alte minunății, pentru poporet și țanțoși ofițiri de manutanță.