NEAŞTEPTATE MĂSURI

 Marilena Toxin 

 

Am stat cutremurat, tăcut în noapte
Eu nu privesc decât în cuvinte
Tămăduit, cu spaime şi şoapte
Am protestat doar în minte.

N-aş suporta să mă vadă
În gând vreau să-i fac doar surprize
E ca un stejar semănat într-o ladă
De ce îmbrăţişările sunt interzise?

Persist în zile scoase din timp
Nimic nu mai e ca-nainte
Sunt trist, prin gânduri mă plimb
Şi ziua de astăzi mă minte?

M-am hotărât: mă izolez de primăvară
Nu mai suport minciuni nelegiuite
Doresc să scap din cochilie afară
Să las suferinţe-n priviri rătăcite.

Nu mă împiedică convalescenţa
Cu drastice măsuri sortite morţii
Mă chinui încercând să caut esenţa
Convins de o tămăduire – a sorţii.

ÎMPOTRIVA INIMII MELE

Odaia mea intra în mine
Instantaneu, în chip mult mai rapid
Nu m-am opus acestui gen de bine
Chiar dacă totul părea insipid.

Cu viclenie vrednică de-osândă
Şi o durere în piept, ca de dinţi
E greu să înţelegi cum o privire blândă
Ţâşneşte din ochii bieţilor sfinţi

Printr-o spărtură nesperată
În orele chinuitoare
Destinul suportabil se arată
Şi-ţi prevesteşte zile viitoare.

Perverse vârtejuri duşmănoase
Silite să râdă de noi
Transformă impulsuri nervoase
În consecinţe – aruncate-n gunoi.

Există o ierarhie a greşelilor vaste
Lansăm noţiuni, chiar conversaţii
Suntem împotriva cuvintelor noastre
Trăim într-un haos de aberaţii.