MINUTUL DE POEZIE PR. PROF. NICOLAE FEIER

COLIND

TE ROG SĂ-MI VII

 

 

Te rog să-mi vii din nou măcar în vis

Că-n nopţi târzii

Ti-am scris

Vreo zece cărţi de rugăciune

Şi m-am trezit cu-o tainică minune:

Cum vii printre colinzi şi nea albastră

Şi Te cobori Lumină în abis

Şi luminezi cu-o stea iubirea noastră.

 

Cum Te-ai născut printre mieluţi în stână

Şi m-ai luat apoi în sfânta-Ţi mână

Şi m-ai zidit din rouă şi ţărână,

Mi-ai dat un colţ de cer dintr-o colindă

Cântată lângă scara cea din tindă

În casa unde moşu` şi cu tâna

Torceau şi depănau în gheme lâna

Atâtor oi ce s-au adus jertfire

Şi hrană pentru-ntreaga omenire.

 

Cum ,,Miel spre junghiere Te-ai adus”

Să-mi uşurezi şi să-mi plăteşti durerea

Să mă ridici pe scara Crucii Tale

Încât să nu mai cânt colind de jale

Ci ca albina care strânge mierea

Să mă îmbraci în harul cel de sus.

 

Cum m-ai luat – copil sărman de ţară

Şi m-ai crescut muncind din greu la plug

M-ai netezit cu grapa pe un rug

Şi-ai semănat în mine grâu de vară

Ce-a răsărit mai des ca cel de toamnă

Mi l-a plouat Măicuţa noastră Doamnă

A Cerului cu stele-n cerul gurii

Să-Ţi cânt cântări de slavă-n Liturghii

Să Te invoc ca în Agneţ să vii

Ca să mă-nveţi să dau iubire urii.

 

 

Te rog să-mi vii din nou măcar în vis

Că-n nopţi târzii

Ţi-am colindat la geamul îngheţat

Cu floare de lumină-ncoronat

Ti-am scris din flori de gheaţă, ce minune,

Mai mult de zece cărţi de rugăciune !

Şi să mă urci cu-ai mei în Paradis!

 

Nu vreau prea sus, ci să mă laşi la poartă

Ca să slujesc, iar când portaru-i dus

La slujbă la jertfelnicul de sus,

De va veni câte-un bătut de soartă

Să-l las să intre, că-i prea frig afară

Să se-ncălzească-n blânda primăvară

A dragostei ce-atinge şi-un tâlhar

Ce se ruga la Crucea Ta – Altar

Al Mielului ce-n ieslea-ntunecată

Ca Stea de Sus în peşteră s-arată.

 

 

 

 

 

 

 

A VENIT CRĂCIUNUL

 

A venit Crăciunu-n poartă

Cu o stea şi cu trei magi

Şi la cei bătuţi de soartă

Şi la pruncii noştri dragi

Să aducă bucurii

Şi-nviere şi lumină

Pe la case cu copii.

A venit şi o să vină

An de an din casă-n casă

Şi-n biserica bătrână

În cojoc păcurăresc

Chiar dacă pruncuţii cresc,

Le va da mănuşi de lână

Şi va sta cu ei la masă

Să-i întrebe dacă ştiu

Rugăciuni la Preacurata

Şi la Veşnicul ei Fiu

Pentru mama, pentru tata.

 

A venit Crăciunu-n poartă

Şi la cei bătuţi de soartă

Să-i întrebe dacă-i doare,

Dacă au sau nu mâncare

Şi-ncălţări, că-i frig pe-afară

Şi se face iarăşi seară;

Dacă au unde-nnopta

Dacă foame nu le este

În seara asta de poveste

Şi în serile ce vin

Când se face iar senin

Şi e ger şi cade nea.

El în braţe-i va lua

Din desaga lui cea mare

Le va face sărbătoare.

 

A venit Crăciunu-n poartă

La bogaţi ce nu-l primesc

Fiii lor au altă soartă

În odăi luxoase cresc

N-au nevoi, că au prea multe

Bunătăţi şi scumpe daruri,

Nu le place să asculte

De-un Moşneag ce-mparte haruri.

 

Moşul pleacă necăjit

Către cei ce L-au primit

Să le-mpartă bucuria

Că azi s-a născut Mesia

Ce va da la toţi lumină

Şi-i va face-n Înviere

Ca o harnică albină

Flori în fagure e miere.