O matinală

 

Ochiul pipăie întunericul 

pânza rece a stelelor către dimineață.

Ninsori se încurcă în crengile arse 

cum fluturii în lanurile de bumbac. 

Aura de tinichea a unui sfânt 

se clatină în viscolul albastru.

Ziua ce întunecă oglinzi

ne luminează pe dinlăuntru.

 

 

 

Remember

 

S-a stins în ierburi lunga vară fierbinte;

în frunze s-a aprins boala singurătății.

O lumină crudă de toamnă te află îmbătrânind 

pe vechiul drum glorios.

 

Un cuțit ruginit te străpunge.

 

Voi fi

 

Umbră a umbrei tale voi fi respirându-te 

țărână adânc intrată în carne.

În aburii dimineții pasăre gâtuită de liniște.

Fricoasă atingere a stelelor de valuri

copilărie uitată în poduri cu fân.

Nemărginire lângă cei ce se nasc pe morminte

veșnicie ce străpunge cerul de  frunze.

 

Biserică din care teama de Dumnezeu ne alungă.

 

Declin

 

Rar ca un început de iarnă cu

un soare cât o copeică.

La care geam vântul te regăsește plângând

închisă între pereți de icoane?

Steaua mea luminându-ți fereastra

și ruga ta să nu ne uite copacii.

Ultima seară cu tine; singuri ca două stele de mare

ca două aripi înaintea plecării.

 

Iarba îndrăgostită de coapsele dumitale.

 

Ofelia

 

Cobori în valuri îmbrățișată de meduze.

Iarbă de mare îți crește în buzunare.

în beznele ochilor se prăbușesc mierle

vulturi pleșuvi săgetați de stele.

Fluturi în zbor mai curat ca al îngerilor

ți se așază pe pleoape.

 

Cât de sărac ninge peste cupole de aur.