Azi-dimineață, m-am trezit, ca de obicei, la ora 6. Mi-am coborît antipatiile ( părțile anatomice de la Muzeul " Antipa" ) și, brusc, am avut o revelație nasoală: NU MĂ DUREA NIMIC ! Nu tu gîjîit, scîrțîit, hîrîit, tușit, pocnit ! Înțepături, fluierături în ureche ( de obicei, primele măsuri din " Ciocîrlia" interpretate de Gh. Zamfir) revolte gastro-intestinale, flatulențe agonice. Curat ca un pahar curat. Nevasta-mea era plecată- n sat cu Doru, nepotu'. Eu, Hector Mallot, pg. 112 și urm.

În continuare, chiar și după ce m-am spălat la chiuvetă, pe toate mîinile, cu toate mîinile, și am avut curajul să înfrunt oglinda, tot nimic, NU MĂ DUREA NIMIC !

Am nimerit cracii pantaloului din prima. De obicei, îmi bag picioarele invers în pantaloni și reies împletit din treaba asta. Maieul, cămașa îmbumbată,fără nasturi isterici și lunecoși, jerseul de gală, cu care primesc " Salvarea". Încălțarea simplă, sigură, tot din prima, fără să aud gîfîitul ăla ce vestea, în cretacic, ejacularea.

L-am sunat pe medicul meu de familie, cu care am fost coleg de liceu: cînd eu terminam ( liceul of curse) el îl începea. I-am povestit totul ! A urmat un moment de liniște, îi simțeam respirația grea, în telefon

" Dragă, maestre, problema e gravă ! Este ceva atipic, ce sfidează medicina ! Chiar nimica- nimicuța ? Înțeleg ! Păi, ce să zic ? Să nu se mai întîmple ! Mă enervez, sigur că mă enervez ! Să îmi spuneți în față, mie medicului dumneavoastră de familie că nu vă doare nimic, mi se pare, cu scuzele de rigoare, o impertinență !... Mă rog, accept scuzele ! Cîte medicamente ați luat și nicio ameliorare, cîte tratamente am schimbat, cu succes, era îmbucurător, afecțiunile se acutizau, și acum veniți și îmi spuneți, telefonic, fiindcă față în față nu ați fi îndrăznit, că nu vă doare nimic ! Deci, sunt un idiot relativ util ! Așa mă simt ! Află dracului lumea, breasla că am un bolnav cronic pe pe care nu îl doare nimic, scuzați-mă, poate doar în cur de eforturile mele ! Trebuie să luăm măsuri ! S-ar putea ca starea aceasta să se agraveze, prin recidivă. La vîrsta asta și sănătos ! Mă uit în fișele Dumneavoastră ! Realitatea vă contrazice ! Sunteți o bibliografie pentru orice an de facultate de medicină, teoretic ar trebui să fiți, din punct de vedere medical, un caz încheiat, pentru literatură o amintire, dar Domnia Voastră, viu și zglobiu ! Vă rog nu vă jucați cu focul ! Vreau să aud vești bune, un puseu de hipertensiune, un puls nebun, orice ! Povestim ! "

M-am simțit vinovat față de bietul medic ! Cite eforturi a făcut, cum a luptat, de fiecare dată, să am un pat la geam, pentru inspirație, ce fericit era cînd pulsul trecea de 40 și asistenta îmi găsea o venuță necolmatată !

Funcționez pe stenturi, sunt în evidențe la " Rabla" , și uite că nu mă doare nimic ! Să fie oare, paradoxul dinainte de Marea Petrecere ?

Au, futu-i, ce m-a săgetat în vezica jubiliară ! Și îmi țiuie urechea stîngă ! Cît mă bucur că mă piș, strop cu strop, din nou, pe genunchi ! Dragul de doctor ce se va bucura ! Chiar că băiatul ăsta nu merita așa ceva !