Într-una din călătoriile mele, cu familia, prin spațiul european de vest, stăteam liniștit, contemplând împrejurimile scanate în viteza autoturismului al cărui volan era ferm controlat de către Adrian. Pe scaunul din față, din dreapta șoferului, Mihai stătea liniștit, rememorând posibilități contractuale intracomunitare. Ani privea admirativ peisajele și mai ales investițiile pe care le găsea atât de bine puse la punct față de cele din țara noastră.
Stăteam cu gândul pierdut în imensitatea oceanului ideatic, ce se aseamănă de multe ori cu moțăitul dintr-o sală de așteptare, doar un glas ascuțit de asistentă, o ușă scârțâind acut, ori un clopoțel îți mai putea schimba macazul stării. O forță de inerție carea tindea să mă afunde în spătarul banchetei m-a trezit din moțăială. Autoturismul nostru alerga pe banda depășirilor, lăsând în urmă autoturismele din dreapta.
„Adrian, te rog mai încet că doar nu suntem la raliu!”
Pe partea mea se deschidea un câmp presărat cu eoliene ce păreau a fi niște dinozauri pașnici care pășteau liniștiți din copaci imaginari cu coroane din nori și rădăcini suspendate în adâncul cerului. Mă gândeam la proveniența cuvântului ,,eoliene”, din mitologia greacă, la zeul Eol, zeul vânturilor. Apoi, într-un mic derapaj, nu al autoturismului aflat pe autostradă ci în gândirea mea, am ajuns la cuvântul ,,Logos” apoi la ,,logo”, cuvânt vorbă…formând, prin asemănare cu cuvântul ,,eoliene”, substantivul plural ,,logoiene”, cuvinte generatoare de electricitate.
Dacă ar exista cuvinte care, puse alături într-o frază, să aibă loc descărcări electrice, chiar să electrocuteze, atunci, aș vedea filologii ca adevărați ingineri, măsurându-și cuvintele înainte de-a realiza o conexiune încât, să nu ardă cuvintele. (Chiar și așa, în stadiul actual, întâlnim, în viața de zi cu zi, momente în care o persoană începe să tune și să fulgere).
Poate că, atunci ar fi cuvinte care ar ucide la propriu. Fiecare om ar avea un bagaj limitat de cuvinte. Nu te poți juca cu focul! Oamenii nu și-ar mai da cuvântul pe minciună ori pe degeaba. Scriitorii ar fi adevărați inventatori. Anumite idei ar lumina la propriu. Capetele oamenilor ar fi transparente, învăluite de energia gândurilor. Am depista ușor pe adevărații iluminați, care ar funcționa aidoma unei centrale electrice! Acolo unde ideile ar fi contradictorii, s-ar observa descărcări asemeni fulgerului într-un stâlp de înaltă tensiune sau ca străpungerea dintre două faze de tensiune trifazică. În locul paratrăznetului sau în locul paraberzelor ar fi amplasate paracuvinte.
Bogăția oamenilor ar fi bagajul de idei. Unii, poate ar avea administratori pentru ca ideile lor să nu se amestece, să nu se intersecteze ducând la scurtcircuite de idei din rucsac, cu consecințe dezastruase, de adevărate incendii. Oamenii cu focul în bagaje și stingătorii de idei. Criticii ar trimite săgeți din cuvinte otrăvitoare. Altfel ar fi percepută hrana spirituală. Ar apărea canalizări pentru cuvinte triviale.
S-ar dezvolta cuvântucultura, materie preocupată de studiul culturilor de cuvinte. Autocenzura ar deveni similară cu prășirea cuvintelor pentru a se energiza corect. S-ar dezvolta IC-urile (Impurificarea Cuvintelor), VC-urile (Virusarea Cuvintelor) și CC-urile, având codul CAEN pentru curățarea cuvintelor. Ar apărea depozite de idei uzate, centre de colectare idei vechi, ruginite, poate că ar apărea și cimitire de idei moarte din fașă. Cum ar fi să vedem într-un asemenea cimitir, scris pe o tăbliță în loc de cruce: „Aici odihnește ordonanța OUG nr.13/2017”?
S-ar construi adevărate arhitecturi ale magistralelor de idei. Tuning-ul ideii ar prinde contur. Zumzetul albinelor în interferența cu zumzetul ideilor... Motorul de căutare cuvinte bazate pe detectoare de potențial electric al potenței cuvintelor ar fi răspândit la concurență cu Google-ul de azi… Văd că Adrian virează la o benzinărie să facem plinul la mașină. Trebuie să fiu atent la ce vorbesc, la ce gândesc, să nu sară vreo scânteie din scurtcircuitul ideilor!
( Martie 2014. Text reluat în martie 2017 datorită unui cod CAEN neacceptat)
Autor: Gheorghe Mizgan