PAUL SOMEȘAN
- Ce înseamnă sa fii elev la CNLR pentru tine?
CNLR este unica școală la care am studiat. A fost mereu o plăcere sa mă întorc acolo și îmi vor lipsi zilele în care treceam pragul școlii.
- Informatica e pasiune sau profesie?
Probabil când îmi puneți această întrebare vă așteptați, având în vedere rezultatele mele la informatică de la olimpiade și concursuri, să spun că este pasiune. Îmi pare rău, dar va trebui să vă dezamăgesc spunându-vă că este profesia pe care o voi urma și nimic mai mult. M-am decis că acest domeniu mi se potrivește încă din clasa a 9-a, așa că i-am alocat o bună parte a timpului meu, să mă perfecționez și să devin cel mai bun, însă nu pot spune că este o pasiune. Este ceea ce am ales să fac pentru a mă putea întreține și a-mi urma pasiunile.
- Ce pasiuni ai tu?
Sunt un foarte mare amator al sporturilor extreme. Iubesc să-mi trăiesc viața la maxim și din punctul meu de vedere cel mai bine faci acest lucru în situațiile extreme. Pe lângă faptul că dezvolt viteze de reacție tot mai rapide la fiecare situație limită, am învățat și să îmi păstrez calmul în situațiile dificile și aceste calități îmi sunt foarte utile și în viața cotidiană.
- Ce te-a învățat limba lui Goethe? Dar cea a lui Shakespeare?
Nu pot spune că limba în sine m-a învățat multe lucruri, dar faptul că înțeleg și vorbesc aceste două limbi la un nivel academic mi-a oferit acces la o foarte mare arie de informații.
- Film, teatru sau carte?
Așa cum probabil ați observat deja, sunt o persoana mult prea dinamică pentru a avea răbdare să citesc, iar teatrele nu mă atrag deloc, așa că, evident, voi alege mereu filmul. A nu se înțelege că nu citesc niciodată. Am citit și citesc în continuare, dar atunci când am ocazia de a alege, aleg filmul.
- Cum arată o zi din viața unui campion?
Probabil veți rămâne surprinsă, dar zilele mele arată nu foarte diferit de zilele unui elev normal. În timpul săptămânii mă trezesc la ora 7, merg la școală până la ora 14. Între ora 14 și 16 de obicei mă relaxez urmând ca între orele 16 și 20 să lucrez diverse pentru școală și dezvoltarea mea personală. Antrenamentele fizice nu fac parte din programul meu zilnic, din nefericire, dar în ciuda acestui lucru, reușesc să mă mențin într-o formă bună.
- Ce-și place / nu-ți place la orașul Bistrița?
Cu mari regrete, trebuie să recunosc faptul că Bistrița nu mă atrage deloc ca locație unde să mă stabilesc în viitor și, din păcate, nu prea are nimic ce ar putea atrage tinerii să rămână. Totuși, trebuie să recunosc că liniștea și faptul că este un oraș mic care totuși are școli bune, spitale bune și o infrastructură decentă sunt câteva aspecte pe care eu le apreciez la acest oraș.
- Ce planuri ai pentru viitor?
Sunt o fire foarte ambițioasă, așa că obiectivele mele sunt foarte înalte. Plănuiesc să devin IT-ist, să activez în acest domeniu câțiva ani urmând ca după aceea să devin antreprenor.
- Cum se implică tinerii în mersul de astăzi al societății?
În ziua de astăzi, există multe organizații si asociații ale tinerilor unde elevii se pot implica în diferite activități locale. Consider că liderii locali ar trebui să acorde elevilor si dorințelor lor o mult mai mare importanță. Bistrița are o foarte mare nevoie de reformă, altfel, în viitorul apropiat toți tinerii competenți vor părăsi ireversibil orașul. În momentul de față oportunitățile, universitățile, infrastructura și multe alte facilitați pe care Clujul le oferă periclitează puternic dezvoltarea Bistriței, o bună parte a tinerilor bistrițeni visând să se stabilească în Cluj.
A consemnat,
Elena M. Cî