,,Imaginea călărețului pe calul său este plină de sens. Călărețul reprezintă spiritul omului și calul corpul său fizic. Fiecare dintre noi este deci atât calul, cât și călărețul. Și întrucât călărețul trebuie să aibă grijă de calul său, trebuie să avem grijă de corpul nostru, să îl menținem sănătos, să-l facem să funcționeze fără să-l epuizăm. Să cunoști starea calului tău, să știi dacă necazurile sau slăbiciunile vin de la el sau de la tine, necesită multă judecată din partea călărețului. Sunteți obosit? Întrebați-vă dacă această oboseală este fizică sau mentală. Ați mâncat bine, corpul vostru fizic este mulțumit și totuși vă este foame. Deci, cui îi este foame, corpului tău sau ție? Altă dată, nu ai senzație de foame deși nu ai mâncat nimic și corpul tău va avea cu siguranță nevoie de mâncare. Această contradicție poate apărea și în iubire: corpul tău nu mai vrea nimic, dar totuși ceri; sau invers, nu mai vrei nimic, dar corpul tău strigă. Uneori, în ciuda loviturilor de copite, pozitia ta fixă, te conduce, în ciuda ta spre nenorociri. Sau altfel spus calul găsește o cale de a-și salva stăpânul, pentru că a simțit un pericol pe care călărețul nu-l percepuse. Da, iată un vast domeniu de reflecție care ți se oferă."

Omraam Mikhaël Aïvanhov