ELENA M. CÎMPAN – POEME DE ZIUA MEA

TATĂL

 

El a rămas cu un ochi întredeschis

Toate fotografiile momentului

Surprind acest fapt

Fără niciun artificiu

Pământul n-a reușit să-i închidă

Ochiul de tot

Plânsul nu l-a acoperit

Ochiul acela e ca o fereastră deschisă

Către mine, din cer…

 

MAMA

 

Blândețea i-a rămas în obraji,

Moi și fini ca de mătase,

Inima ei părăsită

Începe repede să plângă

Mâinile delicate nu au uitat

Să frământe aluatul

Picioarele slabe și ele au trădat-o

Încât nu mai poate merge ca altădată

Din monturi, într-o zi,

îi vor crește muguri...

 

FIUL

 

Am urcat împreună muntele

Până acum

Tu, din copil,

ai devenit bărbat,

Eu, din femeie,

m-am făcut toată mamă,

Puternic ești, ca Hercule,

Raze de lumină cu tine,

Aură în jurul tău…

 

VIAȚA

 

Viața e o acumulare

De griji

Iar când acestea se adună

De un sicriu

E sfârșitul…

 

ÎN VIS

 

Mereu la orizont

Același, în vis,

Drumul lui trece prin visul meu

Așa că n-are încotro

Zilele-mi s-au transformat în noapte

Așa că n-am încotro

Visez...

 

UN SĂRUT, O SIRENĂ

 

Cu o ritmicitate de ceasornic

În acea seară de vară

Când norii se jucau pe cer

Un alfabet morse

Pe care doar noi îl auzeam

Și îl înțelegeam

Transmitea semnale

De dincolo de zare

Un sărut, o sirenă

Un sărut, o sirenă

Gesturi simple

Care să ne salveze…

 

CARTEA

 

A ta e mai frumoasă

Ba a ta

Cartea ta aș lua-o cu mine

Pe o insula pustie

Ba pe-a ta

Pentru noi, la început n-a fost cuvântul,

Ci cartea ta

Ba a ta

Pe piept să stea cartea ta

Ba a ta…

 

POEZIA

 

Am ascuns-o în sân

Sub pernă, în dulap,

La rădăcina unui copac,

Am uitat-o în tren, în avion,

În parc, pe o bancă,

În locuri unde

nu m-am mai întors vreodată,

Am dus-o în pădure

și am lăsat-o acolo

Dar ea s-a întors la mine

în mai puțin de o oră...

 

( august, 2020 )