S-a murit în Decembrie
pentru dreptul de-a fi,
pentru libertate!
S-a scris cu sânge tânăr,
pe caldarâmul rece al orașelor
istorie ce doare
povară ce ne leagă.
Acum-la 35
privești în geam
papuci curați,
dar un cadou amar.
Voturi aruncate, milioane risipite,
teorii ce curg pe ecrane,
ruși, legionari, conspirații
și toate dansează
o mascaradă tristă.
Împăratul râde din jilț,
tronează peste neliniști
se autonumește stăpânul
lui cât o vrea.
Partidele împart prada,
cașcavalul e mare,
Poporul?
Privește cu ochii însetați
de semne bune.
Demisii de-o zi,
Jocuri de-a puterea,
reveniri teatrale,
în ritmul unui balet absurd.
În buzunare, vorbe,
taxe grele,
poveri mai mari.
E greu să fii român
în Decembrie.
Și totuși speranța nu moare,
Schengen, cadoul promis,
un dar adevărat.
Dar bucuria se-nghesuie timid,
căci granițele se-nchid pe furiș
și lumea rămâne tot mai nesigură.
Decembrie, luna ce ne frământă,
ne aduce amintiri de jertfă,
un dar de libertate curată.
Sperăm, visăm,
la capăt de haos,
o cale, un drum
fără sânge și minciuni.
Dorel Cosma