Am avut în fiecare ciclu câte 35 de colegi de clasa. Profesorii nu innebuneau din cauza asta.

Notele erau de toate felurile, Că să iei un 9 sau un 10 trebuia să înveți pe brânci, frate.

"10 pe linie" era, practic, inexistent.

Nu am avut niciodată extemporale anunțate. Când profesorul venea cu lucrările corectate acceptăm notă fără cracnire. Nici nu putea fi vorba despre vreun "domn profesor, vreau și eu să'mi mai puneți o întrebare că să'mi măresc notă".

Toate notele de la lucrări erau trecute în catalog.

Dacă învățai erai primul în clasa fără să conteze cu ce se ocupă mama sau tată.

Manualele erau baza, nu mergeam la școală că să ne dicteze profesorul lecția pe care a "conceput'o" în primul an de meserie.

Dintre absolvenții de gimnaziu foarte puțini erau anafabeti funcțional. La absolvenții de liceu nu se punea această problema.

Mulți par deranjați de afirmația că toate astea se întâmplau în comunism. Nu le place lor, mulți nu au habar de ce, să spui ceva bun despre perioada comunistă.

Păi, mai "băieți", adevărul nu ține cont de ce v'ar plăcea vouă să auziți.

sursa internet (Mihaela Constantinescu)