”Societatea Academică DACIA”

 

Un subiect cât se poate de interesant dezbătut într-un articol semnat de profesorul Ursu Flaviu acum câțiva zeci de ani, când deținea funcția de coordonator responsabil cu brigăzile științifice și colectivele de conferențiari din cadrul Comitetului de Cultură B-N ne face cunoscută existența la Bistrița încă de la începutul secolului al XX-lea, a unei grupări ai cărei conponenți optau pentru popularizarea căilor prin care tinerii bistrițeni să dea culoare vieții spirituale, culturale încă de pe băncile școlii.

Iată ce scria Ursu Flaviu în articolul său:

”Sub titlul ”Un jubileu”, ziarul ”Săptămâna” din 25 August 1935, care apărea la Bistrița, își  informa cititorii că, la 14 septembrie 1935, ”Societatea Academică Dacia” din Bistrița, își va serba 25 de ani de existență.

Această societate a luat ființă, la 14 Septembrie 1910, în Bistrița având ca model societățile studențești germane, una chiar foarte apropiată fiind ”Coetus Bistrița”, din Bistrița, având ca membri ”studenți” (cum li se spunea elevilor din  cursul superior – cl. VI – VII – VIII-a ) a liceului german din Bistrița.

Comitetul de inițiativă, la înființarea ”Societății Dacia”, a fost format din  ”studenți” – români – care frecventau cursul superior al liceului german, din Bistrița, și anume: Bușiția I – mai târziu medic în Dej, Mănăstirean E. – mai târziu medic în Cluj și Rebreanu Emil – mai târziu procuror în Bistrița. Deviza noii societăți era: ”Virtus romana rediviva” care mărturisea și scopul ei – acela de a reînvia virtuțile strămoșilor romani prin acțiuni culturale de masă: teatru, muzică, baluri pentru tineret etc.

Emblema societății era un scut, în tricolorul românesc, cu efigia: ”Vivat, Crescat, Floreat Dacia” – adică: Trăiască, înflorească, crească Dacia.

Societatea care după închegarea ei cuprindea numai tineri care urmau cursuri universitare, însuma în medie – cam 25-30 de membri, numărul studenților, din Bistrița, fiind destul de redus.

La adunările festive comitetul purta jachete (haina) de catifea neagră cu găitane, chipiu studențesc, roșu și eșarfă tricoloră.

Ședințele erau deschise cu intonarea imnului studențesc ”Gaudeamus” (Să ne înveselim – în latină ) corul fiind condus de un ”Cantor loc.” – dirijor din rândul membrilor.

Când aceste ”Coetus”-uri (adunări) aveau caracter de masă comună studențească – udată cu bere – ele erau conduse de un presidium (președinte) în capul mesei și un ”contrarium” la capătul opus. La aceste ocazii se cântau cântece de pahar, specific studențești.

Primirea de ”novices” (noi membri ) cari se recrutau numai dintre studenți, în majoritate ”balici” (anul I) se făcea după un anumit ritual, în cadrul acestor ”coetus” –uri. Ele cuprindeau botezul și jurământul. La botez se acorda ”novice”-lui un nume, care-l însoțea tot timpul cât era membru al societății. Acest act se făcea prin trecerea novicelui printre membrii societății, aliniați pe două rânduri, față în față, la capătul căruia ”nașul” îi dădea numele și îi turna pe cap ... un pahar cu bere !

În fiecare an societatea organiza seri culturale la care se participa selectiv, pe bază de invitație, urmate de dans (baluri). De obicei acestea aveau loc în saloanele ”cercului cultural” din Str. Al.Odobescu.

O astfel de invitație chema la: Serata artistico-dansantă de luni, 26 Decembrie 1932 (a doua zi de Crăciun), la ora 21, în saloanele cercului cultural din Bistrița.

Din invitație mai reiese că serata era patronată de Dl. Dr. Buta Vasile prefectul județului Năsăud, iar în comitetul societății erau: Corneliu Pintican – președinte, Victor Moldovan – vicepreședinte, Ștefan Chibulcutean - secretar, Remus Onoaie – casier. Programul artistic cuprindea: Muzica de W. Am. Mozart și Mendelsohn; o piesă teatrală – comedia într-un act ”Divorțul” de N. Urzică și – după program, ”dans până în zori”!

Astfel de manifestații aveau loc, de mai multe ori pe an, uneori și în alte localități (Gherla, Dej).

Societatea s-a autodizolvat în 1940, odată cu cedarea Ardealului de Nord. Ultimul președinte a fost Virgil Guțiu, fost preot în Bistrița...”

De menționat că ”Societatea Academică Dacia” nu a fost singura societate înființată în realizarea acestor scopuri, în perioada respectivă în Bistrița activând și altele, în fiecare grupare etnică conlocuitoare, ceea ce a făcut să existe o continuă concurență, întrecere, fenoment benefic pentru calitatea acțiunilor întreprinse.

Societăți sau reuniuni despre care desigur vom vorbi sau măcar le vom consemna din realizările lor.

 

Vasile Jimboreanu