Zice-se, că o împărăție, mare cît lumea întreagă,și încă ceva pe deasupra, era stăpînită de un Împărat care se credea cel mai important om al lumii.

 A ajuns în peregrinările sale prin imperiu, pentru a cunoaște starea vieții și a oamenilor, la un călugăr de-o vîrstă cu pămîntul. Acesta i-a spus,să  nu se mai fălească atît, fiindcă există cineva mult mai puternic ca el: un sculptor. Un prieten al îngerilor, cu un har neasemuit.

Împăratul,l-a căutat pe sculptor și  a dat de un om tînăr, într-o casă veche, sărăcăcioasă.

- Chiar ești mai puternic ca mine ?

- Nu, mărite împărate, puterea mea este altfel !

Împaratul l-a dus la curtea sa și i-a cerut să își dovedească puterea. Sculptorul a cerut un bloc de marmură și  o încăpere luminoasă. Mîncarea la ușă și să nu fie deranjat de nimeni,timp de 10 zile,  nici  măcar de măria sa.

Zis și făcut, după 10 zile, Împăratul s-a prezentat cu suita la ușa sculptorului. În fața sa era ceva, acoperit cu un cearceaf. Artistul i-a cerut să dea cearceaful jos: din marmură  a apărut   o lebădă de o frumusețe nepămînteană !

Murmure de admirație, aplauze, dar spre  stupoarea spăimoasă a tuturora, sculptorul spuse: " Sunteți niște proști, care nu ați înțeles nimic ! " Împăratul se întunecă la față: " Cum îndrăznești, nemernicule, nimicule ?"

Sculptorul îl privi zîmbind:"  Chiar  tu, stăpîn al lumii  să nu fi înțeles care este puterea mea ?" ? Lebăda aceasta exista în marmură, dintotdeaua. Eu nu am făcut altceva decît  că am scos-o la lumină !"

CORNEL UDREA