Un idiot impracticabil își amintește, cu rumenă duioșie nostalgică, de perioada cînd mergea cu colegii, sîmbătă , la cules de porumb, fiindcă erau recolte enorme și țăranii nu răzbeau singuri !

Idiotul amintit jignește adevărul: vreunul dintre voi, care ați fost la porumb, ați văzut țărani la cules, vreun țăran în rînd cu voi ?

Nu , pentru că erau la oraș, erau muncitori și acasă rămăseseră bătrînii femeile ,copiii și secretarul de partid, cu comitetul său de partid, care însă nu însuflețea suflarea satului, prin pildă voinică.

A ! Noaptea se mergea cu sacul, că deh, copii ăia de la oraș mai lăsau pe rînd, nu știau ei, cum merge treaba !

Vai, de copilul care îndrăznea să lipsească ! Erau și tovarăși profesori, care controlau culegătorii,cînd se urcau în autobuz, sub blînda veghe părintească a cîte unui miciman albastru, gravid în a 8-lună, care privea cu ochiul grănicer ca nu cumva vreun copil să pericliteze bogăția de mălai a tării. Acasă la el, pătulul plin, porcul gras.

Subotnițele (subotnik) munca voluntară obligatorie, emanată din creierul dedicat al lui Lenin, în 1918 și preluată, cu căruță cu tot și la noi, peste puține decenii.