DESCONSIDERARE ...

Domnule Iulian Bulai !


Înțeleg că este ora dumitale de glorie. Fiecare am avut-o, sau urmează s-o avem. Ignor acum mizeria epică și interpretarea personalizată a nașterii Domnului Iisus Cristos, care ți-a adus un altfel de notorietate, deloc măgulitoare, teribilism, infantilism, băgare în seamă, urmate de zîmbete la trecerea dumitale triumfală spre Comisia Culturală, călare pe un minunat cal roib cu alzeheimer și astm bronșic.
Ați lălăit-o cu demiterea celor doi frînari, adversari politici. Am crezut că ați întreprins căuturi competente și competenți, pentru cele două funcții, cu rang ministerial.
Cel puțin, cu nominalizarea pentru televiziunea publică, v-ați făcut de mîndra minune. Sunteți jalnici, fanarioți, nepăsători, incompetenți, cu nimic mai prejos ca ceilalți călăreți.
Ignorați televiziunea profundă, productivă, profesionistă, marginalizată de femeia-comisar, ignorați din suficiență, menirea televiziunii publice și nevoia de reabilitare a imaginii TVR, maculată de anumite sub-personaje producătoare de rău social, prin ele însele, și cu ajutorul unor invitați dedicați, plătiți în dispreț față de bunul-simț, într-un lung șir de abuzuri nesancționate cu legea.
Mi-e rușine de amintirile mele, acum cărunte. Atunci, în 1971, Tudor Vornicu m-a chemat de la Cluj, de la Radio Cluj, să arăt ce pot. Cu cine am colaborat, Iulian Bulai ? Niciodată, nici măcar în cele mai roze vise ecvestre și iacobine nu te vei întîlni vreo dată cu EI...


De aceea îți transmit, public, înalta mea desconsiderare.