Lansarea volumului „Return Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița”

 

Pe data de 7 mai 2022 a avut loc în Dixon Hall a Bibliotecii Naționale Australiene din Sydney și concomintent pe Zoom la sediul AS TV din Bistrița – un eveniment literar deosebit : lansarea volumului bilingv „Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița – un carusel liric între antipozi / Return Ticket from Sydney to Bistrița – a Lyrical Carousel between Antipodes”.

 

Iată mai jos povestea acestui proiect – inclusiv finalizarea lui, ce a culminat cu lansarea despre care am menționat. Volumul a fost publicat de către Academia Australiano-Română pentru Cultură în colaborare cu grupul „Conexiuni BC” din Bistrița și cu „Judith Beveridge Poetry Group” din Sydney.

 

Majoritatea oamenilor agreează că pandemia Covid-19 a avut un efect profund nefast asupra lumii, afectate fiind atât economiile turor țărilor (și deci cetățeni, firme mari și mici, etc.), cât și agresivitatea psihologică a izolării fizice îndelungi (în multe țări) care a dus la izolare socială și probleme psiho-sociale ale căror repercusiuni nefaste se derulează încă. Dar, din punct de veredre creativ-literar, această criză a avut și efect (surprinzător) pozitiv. Probabil că aceasta s-a petrecut și în domeniul altor arte, dar noi noi vom rămâne pe teritoriul nostru cunoscut, acela al literaturii. Mulți scriitori, care altfel altfel poate nu s-ar fi deplasat ca să se alăture vreunui cenaclu sau grup literar, au putut s-o facă prin intermediul rețelelor de colaborare pe internet: Zoom, Teams, sau altele. Mai mult, grupuri de scriitori care altfel n-ar fi avut poate nicio șansă să se cunoască, au ajuns să dialogheze, și chiar să creeze împreună.

 

Altfel, cine și-ar fi închipuit că (probabil) cel mai important grup/cenaclu poetic din Sydney „The Judith Beveridge Poetry Group” va produce un volum bilingv în limbile română și engleză, în asociație, sau în dialog, cu un grup de poeți din Bistrița -„Conexiuni BC”?

 

 

În primul rând, cine sunt grupurile care au contribuit la volum și apoi la eveniment? Din partea australiană, grupul de poeți asociați ai cunoscutei poete Judith Beveridge - (multiplă laureată a unor premii importante, dintre care și Premiul pentru Poezie al Australiei decernat de Primul Ministru in 2019), grup care-i poartă numele (în ciuda voinței ei…) – cuprinde poeți incluși în cele mai semnificative antologii de poezie contemporană australiană, dar și unii mai tineri care acum încep să fie cunoscuți. Toți aceștia sunt membri cenaclului-atelier al poetei - care este și lector în Creative Writing la Sydney University - pentru a-și perfecționa arta. Este un grup de cizelare a talentului, mai degrabă decât de etalare a lui. A participa înseamnă a prezenta în fața „clasei” un poem nou la care tocmai ai lucrat, și a accepta analiza lui critică, clarificări, și sugestii de îmbunătățire. Asta indiferent de câte acolade naționale și internaționale ai fi primit… În acest grup crème de la crème primește feedback și învață de la… crème de la crème. Nu e de mirare că membrii grupului produc volume de poezie actuală și de impact, care sunt publicate de editurile mari. Mă întreb cum s-ar petrece asta „la noi”… cum ar accepta poetele și poeții importanți și cunoscuți – A, B sau C, ar accepta ca alți poeții la fel de importanți X, Y și Z să le judece critic noile poeme, și să le dea sugestii de îmbunătățire…

 

Revenind la subiect, am fost invitat la acest cenaclu-atelier din 2017. La un moment dat am prezentat o sesiune despre poezia românească (tradusă în limba engleză, bineînțeles), ceea ce a avut, în opinia mea (subiectivă bineînțeles), un efect extrem de pozitiv - deși deloc surprinzător, pentru mine. De când am plecat din România (de peste 40 de ani) am avut ocazia să citesc, să gust și poezia altor nații și să o compar cu cea românească, inclusiv cea recentă. Am convingerea că poezia contemporană românească nu este cu nimic mai prejos poeziei produse în alte țări. Iar adesea ea reprezintă ceva diferit, pe care străinii – cel puțin cei din mediul anglo-saxon în care trăiesc – îl apreciază în mod deosebit, Cel puțin atunci când au ocazia să citească poezie românească într-o traducere bună.

 

Afară de mult decorata, dar foarte modesta, Judith Beveridge, alte nume adesea publicate din acest grup sunt Phyllis Perlstone, Anna Kerdjik Nicholson, James Gering, Paul Scully, Dimitra Harvey, Genevieve Osborne, Charles Frydenberg, Marc Macrossan – pentru a numi câțiva. Din partea bistrițeană au fost prezenți la eveniment poeți din asociația „Conexiuni BC”, grup condus de Dr. Dorel Cosma – directorul Asociației Internaționale de Folclor, dar și  poet. Menționez pe traducătorul Zorin Diaconescu, scriItorul și publicistul Menuț Maximinian, Părintele Nicolae Feier, părintele Vasile Beni, scriitorii Gheorghe Mizgan, Marilena Toxin, Mirela rus, Rodica Fercana, Maria Blaga, Victor Știr, Veronica Știr, Corina Negrea.

 

Au mai contribuit de asemenea și un grup de poeți și artiști din Sydney, membrii ai Academiei Australiano-Române pentru Cultură: scriitorul și redactorul George Roca (Președinte Onorific al numitei academii), poeta și soprana Adriana Paul, Profesorul Dr. Daniel Reynaud, poeții Maia Kodrin, Anișoara Laura Mustețiu, poetul și actorul Cătălin Anastase, precum și subsemnatul.

 

Cum s-a ajuns la acest dialog poetic între două grupuri de poeți din două orașe distanțate nu doar fizic (peste 16000 de kilometri) dar și cultural, unul fiind o mare metropolă – peste  cinci milioane de locuitori -  pe țărmul Pacificului, iar cealălalt un oraș capitlă de județ din Transilvania? Începând din 2108 am colaborat cu grupul bistrițean în mai multe proiecte literare. Pentru cei ce nu sunt familiari cu ceea ce se petrece, pe plan cultural, la Bistrița, trebuie să raportez că acest oraș de aproximativ optzeci de mii de locuitori, organizează și duce la capăt activități și proiecte pe care orașe mult mai mari – fie din România, fie din Australia, nu sunt în stare să le realizeze. Ceea ce se petrece pe plan cultural la Bistrița nu conține doar cantitate și intensitate, ci și calitate și coerență artistică, de mesaj. Asta de datorează în primul rând oamenilor talentați, uniți, și de bună credință- nume ce le-am expus mai sus.

 

Ce legătură are Covidul, cu toate acestea? Restricțiile impuse în 2020 pe plan mondial, au făcut ca foarte multe evenimente culturale să se desfășoare virtual, inclusiv participarea mea la câteva cenacluri de poezie, internaționale – organizate de bistrițeni. De cealaltă parte, același lucru s-a petrecut și cu grupul de poeți din Sydney: din 2020 întâlnindu-ne pe platformele internetului. Într-un dialog cu Dr.Cosma și cu Zorin Diaconescu, discutând despre noile îngrădiri, dar și oportunități, impuse de pandemie, am mențional despre întâlnirile de pe Zoom ale grupului de la Sydney, similare pe undeva cu ceea ce realiza pe un plan mult mai extins „Conexiuni BC”. Aceasta a fost scânteia, care a dus apoi la o idee, a urmat apoi un plan, și în final la realizarea acestui volum bilingv, precum și a evenimentului lansare-de-carte din luna mai a acestui an la Sydney.

 

Trebuie menționați aici cei ce au trudit pentru realizarea volumului – credem noi o carte de mare efect  - atât prin perspectiva conținutului cât și a prezentarii! Editorii au fost Dorel Cosma, Zorin Diaconescu și Daniel Ioniță, iar traducătorii Zorin Diaconescu, Adriana Paul și, din nou, subsemnatul. Coperta și așezarea în pagină au fost realizate în mod expert de Cristina Dumitrescu (cu care am colaborat și la volumul „Romanian Poetry from its Origins to the Present”).

 

Despre eveniment:

Biblioteca de Stat din Sydney, prin Directorul Secției Multiculturale, d-na Oriana Acevedo, a facilitat un eveniment de înaltă ținută într-un cadru foarte adecvat, sala Dixon, fiind adesea locul de desfășurare al evenimentelor literare de prestigiu.

 

Evenimentul a fost deschis de gazdă, d-na Acevedo, apoi au urmat scurte prezentări și adrese din partea poetei Judith Beveridge (autoarea prefaței volumului) reprezentând poeții din Sydney, a Dr. Dorel Cosma din partea grupării bistrițene, a Prof. Dr. Daniel Reynaud care a vorbit despre provocările traducerii de poezie între limbile română și engleză, și în final scurta mea prezentare ca reprezentant al autorilor. Apoi evenimentul s-a transformat într-un recital muzical poetic în care poeții reprezentați în volum și-au recitat câte unul din poeme în limba de origine - membrii audienței care nu erau familiari cu aceasta, putând urmări traducerea din volum.

 

Momentele muzicale au dat culoare, și s-au desfășurat grație performanțelor muzicienilor Prof.Dr. Daniel Reynaud (chitară) și Adrianei Paul (voce, soprană). Aceștia au interpretat, în decursul anilor, unele din cele mai cunoscute melodii pe versuri de poeți români celebri, versurile fiind traduse în limba engleză - compoziții ale unor nume precum Nicu Alifantis, Adrian Ivanițchi, Mircea Baniciu, Mădălina Amon, Carol Decker. Melodia acestuia din urmă, prezentată la eveniment - pe versurile faimoase poezii emiensciene „De ce nu-mi vii”,  și interpretată magistral de soprana Adriana Paul, a fost în mod special apreciată cu aplauze entuziaste, de către publicul prezent, public în majoritate australian.

 

Volumul Return Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița poate fi găsit pe Amazon, The Book Depository, și alte platforme de carte online.

 

Iată mai jos câteva mostre poetice din volum, în ambele versiuni (română și engleză):

 

Fogbow, Scoția – Judith Beveridge - Sydney

tatălui meu

 

Nimic nu arată mai trist

decât acest arc pal de lumină dincolo de dig –

ca un curcubeu secătuit de culoare. Și știu

că dacă vântul ar săpa mai adânc, un pentimento

înlăuntrul ramei: insule la orizont,

pescăruși murdăriți cu cretă, trecutul un crochiu

al ploii mohorâte. Mergem de-a lungul

falezei, mirosind scrumbiile și batogul stivuite

pe chei, auzim apa cum pleoscăie, cu un râs ursuz :

nu avem încă nici o viziune – doar o ofrandă rece de alb –

o completă trasmigrare a culorii spre viața de apoi.

 

Fogbow, Scotland – Judith Beveridge

for my father

 

Nothing looks more full of sorrow

than this pale arc of light on the mist beyond the sea wall—

a rainbow drained of colour. And I know

if the wind scoured deeper there’d be a pentimento

inside the frame: islands on the horizon,

kittiwakes daubed in chalk, the past a sketch

of pouring rain. We walk the length

of the esplanade, smell the herring and cod stacked

on the pier, hear water splash, a sullen laughter:

still no view—only a cold offering of white—

a wholesale transmigration of colour to the afterlife.

 

***

 

 

Fake Poem –

Zorin Diaconescu - Bistrița

 

În satul nostru poeții pleacă doar după miezul

nopții, fără o rază de lună, citim din carnetul de note a

ajutorului șefului de post – poezia se pretează...

încrederea noastră e în suferință

 

cetățenii nu trebuie să creadă mare lucru despre

poezie – avem și noi tradiții și nu admitem

să ni se dea lecții, poezia nu e a lor

și nu știm ce mai fac acei poeți după

 

miezul nopții, poemul se cere distribuit

doar prin persoane autorizate, altfel

vom ajunge să citim poeme scrise

 

cu zeamă de ceapă, poeții vor aștepta

să se aprindă lumânările, să înceapă petrecerea

iar textele lor vor apărea din senin

 

Fake Poem –

Zorin Diaconescu

 

in our village the poets leave only after midnight,

no moon shining, we read from the notebook of the

deputy sheriff - poetry is suitable...

our confidence must suffer

 

citizens are not to imagine too much about

poetry - we have some traditions and we do not admit

being taught lessons, poetry is not theirs

those poets, we don’t know what they do there, after

 

midnight, the poem is requested to be distributed

only by authorized persons, otherwise

we will get to read poems written

 

with onion juice, the poets were all waiting

for the candles to be lit, the feast to begin

and their texts to appear out of the blue

 

***

 

Chenoza –

Nicolae Feier - Bistrița

 

Eu plâng râzând şi urc la vale

Pe urma coborârii Tale

Şi nu Te văd că Eşti ce Eşti,

Ci doar Te simt cu palma-n cui

Cum din nimic mă zămisleşti

Şi nu mă laşi a nimănui;

Cum mă topeşti într-un potir

Şi-apoi mă speli sub patrafir

Mă-mpărtăşeşti şi îmi eşti rob,

Tu, grâu ales tot bob cu bob,

Mă faci sămânţă-n sfânt pământ

Ca să răsar dintr-un mormânt

Când mi-i chema la nouă viaţă

Într-a-nvierii dimineaţă

 

 

Kenosis –

Nicolae Feier

 

I laughingly weep, descending I climb

Behind Your coming down in time

From nothing You have wrought me, from afar

And yet, I still don’t see You as You are,

But feel your palm nailed through the bone

So You won’t leave me all alone;

You melt me in your holy cup

And wash me clean, with You to sup

You are my Eucharist and slave,

You, chosen wheat, best of the brave

You seed me in your holy bloom

To light You rise me from the tomb

To my new life You’ll have me born

On that bright resurrection morn.

 

***

Frica de ce? –

Cristina Mirela Rus – Bistrița

 

Suntem atât de mici,

Atât de mici și de stângaci

Sub marele imperiu al fricii și al lipsurilor.

Frica de ce? De moarte? Sau lipsa a ce?

Lipsa de bunuri, de libertate, de desfătare,

Mai presus de tot și toate,

Lipsa de Dumnezeu.

Dar de ce frică?

Căci moartea e-n fiecare dintre noi,

Ceas de ceas, clipă de clipă;

E o prelungire și un adagio al vieții.

E o condiție a Învierii și a nemuririi.

Și atunci, de ce

frică?

Mai bine biruință, mai bine trăire întru adevăr,

Trăire întru Hristos și ale Sale Sfinte Taine.

Nu simțim Lumina făr’ de întuneric,

Nu simțim Fericirea făr’ de deznădejde,

Nu simțim Iubirea dacă străină ne e suferința.

Nu-l auzim pe Dumnezeu în inimă

Dacă ni se arată necontenit.

Dar noi căutăm lumina

Bâjbâind uneori prin întunericul vieții.

Poate ajungem să spunem: „Suntem fericiți!”

După ce simțim sabia durerii prinlăuntrul nostru. Iubim

Universul, iubim Viața și oamenii

Și chiar pe noi înșine

După ce Suferința face parte din ființa noastră

Și ni-L luăm pe Dumnezeu drept Tată, drept Frate și

Prieten

Să ne-nsoțească înspre Veșnicie.

 

Fear of What –

Cristina Mirela Rus

 

We are so small,

So small and clumsy

Under the great empire of fears and hardships.

Fear of what?

Of Death?

Or lacking what?

Lack of goods, freedom, delight,

Above everybody and everyone,

Lack of God.

But why fear?

Because Death lives within each of us,

Every hour, every moment,

It’s an extension of life,

A condition of resurrection and imortality.

And again, why fear?

Instead victory or living within Truth,

Living into Christ and His Holly Misteries.

We can’t feel

Happiness without despair,

We can’t feel Love if we are strangers to pain,

We can’t hear God in our souls

If He reveals Himself, over and over. But we seek Light

Groping sometimes through the darkness of Life.

Maybe we might say:

„We are happy”

After we feel the sword of pain inside us.

We love the universe, life and people,

Even ourselves,

Only after pain is part of us

And we take God as Father, or friend, or brother

To accompany us forever.

 

 

 

 

 

Instrucțiuni – Daniel Ioniță

 

 

Voi fi sau nu acasă, când vei reveni.

Supa e-n frigiderul gol – pune-o pe foc.

Un duh de ceapă, hrean și niște păpădii –

poate-i destul ca să te saturi; sau deloc.

 

Iar tusea... n-ai ce să-i mai faci, dacă persistă:

și așteaptă-mă-n sufragerie, dacă mai există.

stai și citește cartea asta, dacă vrei,

mai ales paginile lipsă – ale lui și ale ei.

 

Instructions – Daniel Ioniță

 

I will be home, or maybe not when you arrive.

The soup is in the empty fridge; just warm it up.

A ghost of lettuce and a spectre of some buttercup,

there should be something, maybe nothing, to contrive.

 

Not much to do about that cough, should it persist,

and settle in the guest room, should it still exist.

Watch some TV, there’s nothing on unless there is,

and read this book with missing pages – hers or his.

 

--------------------

Articol preluat de Revista „Bumerang” – George Roca, August 2022

 

Daniel IONIȚA

Sydney, Australia, Mai-August 2022