În antichitate se spunea că poeții se hrănesc din resturile de la masa zeilor. Azi poeții se hrănesc din seva cuvântului la Cina Cea de Taină. Pentru că, ce altceva este Poezia, decât o căutare dramatică a sensului fundamental al Cuvântului, decât o întrupare metaforică a esenței acestuia.
De aceea poezia este spațiu sacru unde creativitatea umană se regăsește întru divinitate "după chipul și asemănarea......" precum mărturisește genialul nostru poet Mihai Eminescu: "Când cu sete cauți forma care poate să te încapă......". Înscrisă în universalitate, Poezia Română a chemat la masa Cinei celei de taină pe frații ei de pretutindeni pentru a descifra împreună misterul condiției umane, sensul iubirii aproapelui, mesajul voinței divine de a ne împlini "precum în cer așa și pe pământ". Acest miracol s-a înfăptuit în spațiul de pe acum consacrat drept cetate culturală a municipiului Bistrița, așezat pe drept cuvânt în împărăția frumuseții naturale.
Au răspuns chemării soli ai verbului ca și Cuvânt Ziditor al lumilor imaginate sub vraja metaforei, magii cititori din stelele culturii, pentru a aduce omagiul lor Zilei Culturii Române, prin simbolul ei, Eminescu.
Zeci de mii de kilometri nu au fost prea mulți în fața dorinței de a se împărtăși și a împărtăși din valorile condiției umane în esență. Bucuria și uimirea au fost nemărginite când am înțeles un adevăr simplu, și anume că omul este o ființă de condiție divină, că pământul este Templul oferit de divinitate spre a-l ocroti și a se desăvârși întru spirit, că misterul constă în iubirea și înțelegerea față de semeni, că mesagerii acestui precept sunt poeții, și astfel poezia devine o Rugăciune Pentru Pace.
Acum, când agresiunea amenință să escaladeze, gesturi de pietate precum ale poetului, scenaristului și regizorului Dhuh Pangeran care, venit tocmai din Indonezia să ne aducă Cuvântul de Iubire, a călcat desculț pe pământul românesc pentru a nu-i împieta sfințenia, devin solii ale nevoii universale de pace. Fiecare din oaspeții celor zece țări, mai învecinate sau mai îndepărtate au adus cu ei aromele ținuturilor lor uimind prin profunzimea cultului tradiției, de o expresivitate tulburătoare într-un contrast impresionant cu nivelul performanțelor culturii moderne ce-și sprijină edificiul pe pilonii puternici ai vechimii. Rima Re fermecătoarea poetă, cântăreață și dansatoare a desfășurat în evantai originalitatea gesticii și sensul simbolisticii drapelului din Singapore, lume fascinantă prin poezia ritmului, prin dramatismul chemării, prin gravitatea cugetării.
Dar cine ar fi crezut că din istoria învolburată a evului mediu se va limpezi cerul țării noastre deschis spre o lume mai bună, spre ochii senini ai apropierii de semeni. De lăngă semilună, o sclipire de stea fulgera zarea peste Dunăre spre codrii înzapeziți ai Bistriței și în limbajul universal al poeziei, fără iatagan cucerește spirite, încântă ambianța încât o parte din sufletul românesc o să-i aparțină de acum ca un bun prețios al cugetului, cât va dăinui Planeta Iubirii-poetului Mesut Senal din Turcia. De la înălțimea amețitoare a coloșilor din metal și sticlă, mesajul poetului chinez Bei Ta "CEATA A INGROPAT CERUL" este de pace și întoarcere la puritatea naturii iar scriitoarea germană de origine română Ioana Heidel, extaziată de exotismul culturii din Gabon își regăsește bucuria copilăriei în zăpezile imaculate ale Bistriței. O călătorie în interior îl poartă pe poetul și omul de cultura Prof. dr. Dorel Cosma, directotul Palatului Culturii din Bistrița prin vârstele "Parcului" din preajma ce-și împletește timpul cu blazonul minunatei clădiri. Într-o evocare recitativă poetul așează aceste unice realități alături de minunățiile României care toate la un loc "Trebuia să poarte un nume" (Marin Sorescu), și acela este al poetului Mihai Eminescu.
Mulțumiri și felicitări pentru regalul desfășurat spre sufletele noastre.
Antonia Bodea, Cluj-Napoca
