Într-o plimbare prin orice oraş mai răsărit mă opresc nedezminţit şi la tarabele cu ziare şi reviste, şi acolo remarc, cu crescândă tristeţe, faptul că revistele literare şi de cultură sunt tot mai puţine, aşezate în locuri vitrege şi mă gândesc cu nostalgie firească la anii când pândeam apariţia acestor reviste, care se epuizau în timp record, dar nu este singura nostalgie curentă, pentru că îmi vin în minte setea pentru citit, dragostea pentru teatru. În calitate de cititor, respectiv spectator, atunci când sălile pline erau o formă directă de dizidenţă prin cultură. Mi se pare cu atât mai de preţ acest festival care-i poartă numele lui Liviu Rebreanu, remarc înverşunarea frumoasă a directorului Dorel Cosma de a ţine festivalul şi nu oricum, de a-l îmbogăţi an de an, prin varietatea ofertelor şi numele invitaţilor.

Dacă am face un test nu numai printre elevii prezentului, ne-am putea trezi ori cu zâmbete ironice, ori cu sictireli de serviciu, pentru că astăzi românul este ocupat cu politica, cu fotbalul şi cu statul în fotoliu la televizor, până la mineralizare. Prin asemenea manifestări culturale de anvergură, memoria culturală nu numai a cetăţii se păstrează şi istoria literaturii române mai respiră aerul necesar al fiinţării.

Cornel UDREA