Rep.: - Am trecut de perioada Crăciunului, a Anului Nou şi, iată, Crucea a ajuns în casele credincioşilor. Suntem într-o zi însemnată, marea sărbătoare a Bobotezei, iar mai apoi a Sfântului Ioan, după care se încheie această perioadă a sărbătorilor. Cum au parcurs creştinii aceaste sărbătoari ? Cum au primit credincioşii Crucea ?

Pr. protopop Alexandru Vidican: - Bine, cu o oarecare rezervă. Dar noi, preoţii, cu tactul care trebuie să ne caracterizeze, n-am forţat lucrurile, cine a dorit ne-a primit, iar pe cei care au avut rezerve i-am înţeles. Dar, în mare, credincioşii ne-au primit şi noi am binecuvântat casele prin stropire cu apă sfinţită.

Rep.: - Cum aşteptăm sărbătoarea Bobotezei?

Pr. protopop Alexandru Vidican: - Boboteaza este o sărbătoare de praznic. Cu ocazia Bobotezei, noi începem activitatea Mântuitorului Iisus Hristos, care este de fapt ghidul de trăire al creştinului, pentru că ştim că până la Bobotează, până la Botezul Domnului Mântuitorul Iisus Hristos n-a ieşit în public decât la 12 ani, când a fost în templu şi a întreţinut un dialog cu învăţaţii templului încât toţi s-au mirat. De atunci, Sfânta Scriptură trece în tăcere viaţa copilului, adolescentului Iisus Hristos până la vârsta cu adevărat a maturităţii Mântuitorului Iisus Hristos, când a ieşit în public prin botezul pe care Ioan Botezătorul l-a pregătit. Ioan Botezătorul spunea: Eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt. De ce nu s-a botezat mai repede? De ce nu a fost botezat mai repede? După cum unii pretind ar fi fost botezat la 30 de ani, vă răspundem: Mântuitorul Iisus Hristos, ca om, s-a supus legilor ţării sale. N-a venit să schimbe legea. Legea la poporul evreu în vremea Mântuitorului era ca la 30 de ani să iasă în public. Şi pentru că la 30 de ani a primit botezul însemna că ceea ce avea să transmită concetăţenilor, conaţionalilor, avea să fie credibil. Aşa era mentalitatea poporului evreu că nu putea fi nimeni credibil decât la o vârstă perfectă maturităţii, şi anume la 30 de ani. De aceea îl găsim pe Mântuitor într-o oarecare tăcere şi ascultare faţă de părinţii săi – Iosif şi Maria – până când, împlinind legile statului, al ţării lui. A ieşit apoi în public şi avem ghidul de trăire, de mergere spre Dumnezeu după cum ne-a învăţat Mântuitorul Iisus Hristos, căruia, de bună seamă, aşa cum ştim, i-a fost foarte greu să schimbe mentalitatea poporului evreu care aveau Legile lui Moise şi această mentalitate a fost scump plătită, până când a fost răstignit pentru că nu toţi au înţeles mesajul Mântuitorului Iisus Hristos.

Rep.: - Cum vor fi aşteptaţi mâine credincioşii, cum vom primi Aghiasma Mare pentru ca, mai apoi, fiecare să avem acest leac pentru trupul şi sufletul nostru în casele noastre?

Pr. protopop Alexandru Vidican: - Aghiasma Mare e puţin deosebită de Aghiasma Mică. Recomandarea pentru acest an este ca Aghiasma Mare să fie distribuită credincioşilor în sticle sigilate pentru a se evita aglomeraţia. Trăim vremurile pe care le trăim şi atunci şi biserica, iată, vine prin cuminţenia ei – spun eu – să facă tot ce este posibil încât să evităm aglomeraţia. Aghiasma Mare, în cele mai multe biserici, şi este o recomandare, să fie distribuită în sticle şi nu într-un singur loc pentru a se evita aglomeraţia, pentru că, de fapt, acesta este obiectivul şi scopul nostru, să nu ne înghesuim în aceste vremuri în care avem recomandarea să păstrăm distanţa şi masca.

Rep.: - Părinte protopop, un mesaj pentru credincioşii noştri. Cum priviţi şi cum aţi primit anul 2021 şi cum îl priviţi faţă de anul 2020? Cum credeţi că va fi?

Pr. protopop Alexandru Vidican: - Noi, ca şi creştini, spunem că creştinul este optimist pentru că are încredere în Dumnezeu şi credem că va trece şi această pandemie cu toate încercările pe care le-am avut, cu pierderile pe care le-am avut. Dar noi, cei care am rămas, credem că Dumnezeu are grijă de omenirea pe care a creat-o. Botezul Domnului este un început al maturităţii noastre de a gândi cât mai profund şi creştineşte.

Rep.: - Vă mulţumim! Sănătate multă tuturor preoţilor noştri pentru a putea să fie alături de noi în rugăciune.