În cartea lui Iov, în primele 41 de capitole, Iov și-a pierdut sănătatea și Îl întreba pe Dumnezeu cu privire la ce I se întâmpla, dar nu a primit ca răspuns decât tăcerea. Dar umbla în calealui Dumnezeu și spunea că El știe ce cale a urmat și că doar prin încercări devii curat ca aurul. Sunt trei învățături pe care le putem desprinde de aici: pentru a deveni aur, sau pentru a străluci, trebuie să treci prin foc sau trebuie să te șlefuiești; cât trebuie să stai în foc și la ce intensitate, doar Făuritorul, Aurarul știe; și trebuie să treci prin toate etapele procesului de șlefuire, altfel ceea cev ei devei va fi doar tinichea.

Un poet american spunea că un om de succes, un om ales, nu așteaptă, nu stă niciodată după mulțime, el acționează de unul singur, cu tărie și curaj. Iar Dumnezeu I se descoperă, ni se descoperă, atunci când avem nevoie de El și ni se alătură, face pentru noi ceea ce nu putem face singuri. Și ne întărește în convingerea că trebuie să ne ducem misiunea până la capăt, fără a sări peste nicio etapă.

În această  zi binecuvântată de sărbătoare, a fost alături de noi un om ales de Dumnezeu pentru a duce o misiune nobilă, dumnezeiască până la capăt, un om de succes, ca să spun așa, un părinte care nu se limitează la a se ruga pentru credincioșii săi, ci face lucruri uimitoare pentru societate, mai cu seamă pentru acea categorie de oameni care uneori sau în general nu se pot descurca sau ajuta singuri, ci au nevoie de sprijinul și dragostea celor mai puternici decât ei. Este vorba de părintele stareț, protosinghelui Chiril Zăgrean, de la Mănăstirea Parva Rebra. Considerăm prezența dumnealui ca pe un colind de acolo de Sus și ca pe un dar ceresc.

Am avut bucuria de a vedea ce lucruriminunate săvârșește la Așezământul pentru copii orfani de la Dorolea. Acest proiect semnifică întruchiparea bucuriei de a dărui, iar noi ne-am aflăt într-o perioadă în care dăruim nu numai cadouri celor de lângănoi, ci dăruim din sufletulnostru, dăruim dragostea noastră, șiastfel devenim posibili candidați la veșnicie.

„Colinde, colinde, e vremea colindelor..” spun niște frumoase versuri.

Părintele stareț ChirilZăgrean s-a născut și a crescut într-un sat frumos năsăudean, într-o familie de oameni vrednici, care i-au insufletșii-au transmis cu siguranță, dragostea pentru tradiție, autentic, obiceiuri, credința strămoșească. Eu simt și acum mirosul păretarelor pe care bunicii mei de la Romuli le puneau pe perete de Crăciun, văd frumoasele ștergare și blidele cu care împodobeau casa de sărbătoare. Sunt amintiri prețioase și reprezintă o zestre pe care, din păcate, copiii din ziua de astăzi nu o cunosc, la care nu au acces.

Colindeii  se mai spune „rugăciune cântată” sau istoria cântată a înomenirii lui Dumnezeu. Originea lor nuprovine de pe internet sau din cărți, ci de pe cărări străvechi, bătătorite de tălpile strămoșilor noștri care umblau din casă în casă pentru a aduce vestea cea mare a Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. Ele sunt o prelungire a slujbelor din biserică și au o sensibilitate aparte. Crăciunul fără colinzi ar fi cu mult mai sărac. Acestea s-au contopit cu Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Obiceiul colindatului se știe că și-a început povestea din perioada precreștină. Romaniinumeau „calendae” primele zile ale fiecăreil uni, când organizau festivități în cinstea unor zei și intonau cântece, ca ritual pentru rodire și belșug. La fel și tracii, își cinsteau zeii. Cunoașterea și „întâlnirea” cu Hristos a dus la încreștinarea colindelor păgâne de către neamul românesc.

Cărturarul Dimitrie Cantemir face o referire la tradiția colindatului, în lucrarea sa, „Descriptio Moldaviae”. Cuvântul „colind” este, alături de alte două, „dor” și „doină”, inclusîntr-un Dicționar cultural international publicat de UNESCO, fiind specific spiritualității românești. Deci iată ce rădăcini adânci avem, ce spiritualitate profundă, în creațiile noastre populare vechi, din vremea culturii Cucuteni și ale dacilor sau ale tracilor chiar.

Să ne bucurăm că Dumnezeu S-a făcut asemeni nouă și să ducem, și noi daruri Pruncului Sfânt în fiecare an, de Crăciun, dar și în restul anului.

prof. Mirela Rus