Decembrie. O lună încărcată de semnificație pentru români. În urmă cu 35 de ani, străzile țării erau scăldate în sângele tinerilor care au avut curajul să strige pentru libertate. Libertatea cuvântului, a votului, a ființei. Într-un regim ce înăbușise orice suflu al demnității, acei eroi anonimi și-au pus viețile pe altarul unei Românii mai bune. Astăzi, la trei decenii și jumătate de la Revoluție, ne întoarcem privirile spre trecut cu respect, dar și cu un gust amar al prezentului.

De Ziua Constituției și în preajma sărbătorii Sfântului Nicolae, democrația românească pare că își pierde busola. Ultimele evenimente politice au aruncat România într-un haos al teoriilor conspirației, al deciziilor controversate și al frustrării populare. Milioane de români s-au prezentat la vot pentru a-și exercita dreptul câștigat cu sânge în decembrie ’89, dar voturile lor au fost anulate într-un joc complicat al intereselor politice. Motivul? O decizie care stârnește suspiciuni: acuzații de influențe străine, zvonuri despre amestec rusesc, invocarea unei conspirații de proporții.

În acest peisaj, “împăratul” zilelor noastre rămâne pe tron, stăpân pe o domnie prelungită. Partidele, în loc să aducă stabilitate, se înfruntă pentru “cascavalul” politic, iar poporul, cel care ar trebui să fie în centrul democrației, asistă neputincios la acest spectacol.

Ironia amară este că, în mijlocul acestor tensiuni, România primește vestea mult așteptată: aderarea la Schengen. După ani de eforturi diplomatice, visul unei circulații libere în Europa devine realitate. Însă această victorie e umbrită de agitația politică internă și de reticența altor state europene care, în numele securității, încep să-și închidă granițele, chiar și în interiorul zonei Schengen.

Decembrie, o lună a contrastelor, ne amintește de sacrificiile trecutului și de imperfecțiunile prezentului. Ce rămâne, însă, constant este setea de libertate a acestui popor. Deși deciziile politice recente par să submineze încrederea în democrație, românii continuă să spere. Speranța că sângele vărsat în ’89 nu a fost în zadar, că generațiile care vin vor înțelege prețul libertății și vor cere mai mult de la liderii lor.

35 de ani mai târziu, avem datoria de a ne întreba: ne ridicăm noi, ca societate, la înălțimea sacrificiului făcut atunci? Sau suntem doar spectatori la o piesă de teatru în care istoria riscă să se repete? În locul cadourilor de Moș Nicolae, poate e timpul să cerem transparență, responsabilitate și o democrație care să onoreze cu adevărat jertfa trecutului.

prof. dr. Dorel Cosma