În noiembrie 2011, UNESCO a proclamat oficial ziua de 30 Aprilie, ca fiind Ziua Internaţională a Jazz-ului, cu scopul de a evidenţia rolul diplomatic al jazz-ului, de a uni oamenii şi de a promova înclinaţiile culturale din toate colţurile lumii. Cu această ocazie, pe întregul glob, toată lumea cântă jazz.
„Jazzul nu are o definiție. Pentru a înțelege jazzul, trebuie să îi simți pulsul, să te pierzi în sunetele lui și să îl lași să-ți inunde sufletul. Este cea mai democratică formă de muzică: a preluat sunetele, mișcările și ritmurile oricărei forme de muzică din toate țările în care a călătorit” spune compozitorul și cântărețul Shankar Mahadevan.
De unde vine jazz-ul?
Jazz-ul a apărut într-un moment în care automobilele, avioanele, radioul, tehnologia în general, erau preocuparea omului modern, omului de sfârşit de secol XIX.
În acest context, noul limbaj muzical a reprezentat o revoluţie iniţiată de oamenii de culoare din Statele Unite ale Americii, dornici să interpreteze muzica instrumentală şi vocală pe înţelesul tuturor. O muzică colorată şi viguroasă, despre ai cărei interpreţi se spunea că “trăiau simultan actul creaţiei şi al expresiei”.
