Ziua de 27 martie este data oficială la care se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului. Din multe puncte de vedere, fiecare zi ar trebui considerată o zi a teatrului, fiindcă trebuie să purtăm mai departe tradiţia divertismentului, de a educa şi de a lumina publicul.

Ziua Mondială a Teatrului este un prilej de sărbătorire a Teatrului în nenumăratele sale forme. Teatrul este o sursă de divertisment şi inspiraţie care are puterea de a uni diversele culturi şi popoare din întreaga lume. Dar el este mai mult decât atât, pentru că poate educa şi informa.

În toată lumea se joacă teatru, dar nu întotdeauna într-o sală clasică. Spectacolele pot avea loc oriunde. Este nevoie numai de un spaţiu şi de public. Teatrul ne poate face să zâmbim şi să plângem, dar ar trebui să ne facă şi să gândim sau să analizăm. 

Teatrul este o muncă de echipă, cei care se văd sunt actorii, însă există şi nişte oameni extraordinari care nu sunt vizibili. Aceşti specialişti sunt la fel de importanţi ca actorii, deoarece diferitele lor capacităţi sunt cele care fac posibilă producţia teatrală. De aceea, orice bucurie sau succes trebuie împărţite cu ei.

Teatrul în limba romană a început cu jocurile de marionete prezentate la bâlciuri. Prima reprezentaţie cu actori vorbind limba română pe scenă a fost dată în Moldova, în anul 1816, cu o piesă scrisă (mai mult adaptată) de Gheorghe Asachi, după Mirtil şi Chloe de Gessnes şi Florian. Piesa, o idilă cu păstori, nu a fost o capodoperă, dar ceea ce era şocant era că se vorbea pentru prima oară limba română pe o scenă de teatru, deoarece până atunci se reprezentau piese doar în limba franceză de către trupe străine. Pentru paşoptişti a fost dezideratul de aur să aibă teatru în limba română, dar şi lucrări dramatice originale scrise de autori români, pentru că prin teatru era cel mai simplu să promovezi cultura. Astfel, Mihail Kogălniceanu (care scria la Dacia Literară, revistă ce încuraja cu orice preţ orice producţie literară românească) a simţit că e de datoria lui să dea un exemplu şi a scris una din primele piese originale româneşti: “Două femei împotriva unui bărbat (1840)”.    

”Din partea trupei de teatru ”Alexandru Misiuga”, a Centrului Cultural Municipal ”George Coșbuc” un sincer la mulți ani tuturor actorilor din lume. Teatru te iubim!” Cornelia Apostol.