(VIDEO) Portret local - Preot Crin Triandafil Theodorescu „Iubește ca să nu greșești !”. O emisiune realizată de prof. Mirela Rus

PĂRINTELE CRIN-TRIANDAFIL THEODORESCU

„IUBEȘTE CA SĂ NU GREȘEȘTI!”

                                         Prof. Mirela Rus

 

În peșteră

    Panait Cerna

De pe tavane-ntunecate,

Tăcute lacrimi cad mereu,

Și parcă tot sporesc din greu,

Din mari izvoare depărtate.

Șuvițe tainice de apă

Spre peșteri drum de ani străbat –

Întruna se preling și sapă

Tavanul șubred și-nnoptat.

Dar după ani de picurare

S-au închegat coloane pline:

Eterna bolții lacrimare,

În loc s-o surpe, — o susține.

 

Părintele Crin – Triandafil Theodorescu este un om al lui Dumnezeu, un căutător, un om ce urcă și coboară atât în peșteri reci și umede, dar și în peșterile unor suflete care au nevoie de o mână întinsă; este un muzeograf, dar și un literat, un om al condeiului. Citindu-i postările, dar și cartea „Într-o zi se va termina”,precum și gustând diferite provocări și experiențe ale vieții, tot mai mult mă conving  de profunzimea și adevărul din cuvintele ce îi aparțin: „uneori, cobori, urcând. Urci coborând. Mereu flămând de lumină, nedormit de doruri, cu iubirea aripă la tâmplă. …Cine se-nalță pe sine, acela va fi aruncat în țărână. Iar cel care îngenunchează, acela va fi înălțat.” Și, DA, Hristos a Înviat! Și noi cu toții vom învia.

Deși s-a născut la malul mării, în Constanța, iată-l aici, în inima Ardealului, preot în Lușca, un cartier al Năsăudului. În perioada studiilor doctorale, invitatul nostru a făcut o prezentare celui mai recent roman al lui Mircea Cărtărescu, „Theodoros”. Văd această lucrare ca pe o adevărată desfătare literară, unde scriitorul scoate parcă din adâncuri o limbă pierdută parcă, și o recuperează.Opera ne duce pe aripile miturilor și ale legendelor, dar și a visurilor lui Teodoros (iubire, mărire și mântuire).

Acum, Crin – Triandafil Theodorescu este preot paroh în parohia Lușca, a fost și profesor de limba română, de asemenea jurnalist, este muzeograf la Muzeul Grăniceresc Năsăud, custode arii protejate, desfășoară activități în managementul Peșterii Tăușoara….

Întorcându-ne în Cea Mai Frumoasă Biserică din Lume După Hagia Sofia, cum îi spune părintele Crin bisericii din Lușca, Doamne, câte povești, câte lacrimi, câte vieți trecute prin filtrul inimii unui preot. Precum povestea fetiței care împarte un biscuit jumi-juma cu Răstignitul . ..

O să-l privim pe invitatul nostru de data aceasta, pe lângă ipostaza de preot, de muzeograf, și în cea de scriitor și mai ales de cercetător și speolog.„Traista cu gânduri”, „Într-o zi se va termina”, …sunt cărți și lucrări publicate de către Crin Triandafil Theodorescu sau la care este coautor. Doresc să mă opresc la două lucrări: „Peștera Tăușoara din Munții Rodnei, potential turistic și perspectiva legislative” și „Cave and Karst Systems of Romania”, o lucrare la care este coautor, publicată în America, în 2019. Ceva uimitor de aflat, și anume că aici s-a publicat existența radonului în mediul speleal, în premieră pentru noi, iar aceste studii au dus la apariția legii radonului.

Așadar, părintele Crin dă jos reverenda și Dumnezeu coboară cu dânsul în adâncurile peșterii. Apoi urcă din nou în lumina din biserică, căci, după cum spune la un moment dat în carte, „are Dumnezeu un stil, de te dă pe spate.”

Referindu-ne la proiectele realizate și în derulare, la primă vedere, s-ar părea că nu poate fi vorba despre un preot. Dar gândind mai în profunzime lucrurile, chiar poate fi vorba despre un preot. Ceea ce realizează invitatul nostru și ceea ce își propune este un fel de camuflare sau de descoperire a sacrului în profan.

M-au cuceritde la început niște cuvinte pe care mi-am propus să încerc să mi le însușesc și doresc tuturor celor care apreciază și care citesc lucrările părintelui, speologului și scriitorului Crin Triandafil Theodorescu să facă același lucru: „…nu pământul a fost moștenirea mea în această viață, ci bucuria de a-l călca. Atunci când s-au împărțit cadourile, Domnul m-a privit lung și a șoptit în barba-I albă: ăstuia dați-i entuziasmul! M-am verificat, știu acum, cu asta m-am ales. Cu bucuria de-a trăi.”

Ceea ce îl caracterizează cel mai mult pe invitatul nostru este iubirea de semeni și de ceea ce face și iubirea de Dumnezeu. Suntem oameni și astfel suntem supuși greșelilor, păcatelor, însă:„Nu poți tu greși cât poate Cerul să ierte. Celui ce are lacrimă și dragoste, a lui va fi împărțirea sau împărăția cerurilor.”