(VIDEO) PORTRET LOCAL – OVIDIU PURDEA SOMEȘ. Emisiune realizată la postul de televiziune AS TV Bistrița de prof. Mirela Rus (II)

Hristos a Înviat! - Vasile Militaru

 

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!

Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi

Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă

De câte ori creştine o auzi.

 

Hristos a Înviat în firul ierbii,

A înviat Hristos în Adevăr;

În poieniţa-n care zburdă cerbii,

În florile de piersec şi de măr.

 

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?

Mai vrei pieirea celui plin de Har?

Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?

Iubirea pentru semeni o simţi jar?

 

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte

În aur măcar azi te-au îmbrăcat

Cu serafimii-n suflet imn fierbinte

Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

„Dacă aş avea două suflete, unul mi-ar fi plin cu cântec, iar celălalt, cu poezie..."

 

I.Așa se autodefinește invitatul meu de onoare din această ediție specială de Sfintele Paști, interpretul poetul, publicistul, ofițerul, românul Ovidiu Purdea Someș. Eu aș mai adăuga că în pieptul domniei sale bate în primul rând un suflet ce le cuprinde pe celelalte, acela de român a cărui ființă vibrează și tresaltă de românism, de dragoste de neam, de plai străbun, de tradiție și de credință strămoșească. Ne aflăm într-un cadru atât de idilic, de plin de spiritualitate și de veșnicie, o căsuță țărănească, în secția de etnografie a Muzeului Jud. B-N, și pentru asta mulțumim din suflet domnului George Marinescu, un istoric și un cercetător dăruit, șef secție istorie, precum și doamnei Mihaela Bolog.

Invitatul meu spunea undeva că, într-o dimineață de mama l-a luat de mână și i-a șoptit: „Vino să pornim spre Înviere!”

Ovidiu Purdea-Someș s-a născut în satul Gârbău Dejului, la 29 iunie 1965, o mică așezare aflată peste culmea ce duce la cetatea Ciceului, a lui Petru Rareș, în extremitatea nord-estică a județului Cluj, la interferența cu Bistrița-Năsăud și Sălaj, într-o familie de țărani vrednici, Ioan și Dochia. Darul cântatului îl are din familie; bunicul acestuia, Găvrila lui Balmoș, era un bun horitor, talent moștenit și de mama sa, iar tatăl artistului a fost cântăreț de strană la biserica satului.[2]

„Dorul este cel mai frumos sentiment care poate să-l aibă cineva….” Spunea ÎPS Mitropolitul Bartolomeu Anania. Dorul de părinți este pe cât de dulce și frumos, pe atâta de apăsător și de nesfârșit.

            „Copil fiind, străbăteam cărările satului cu o cantă cu apă, până acolo unde ştiam că e mama la secerat de grâu. În arşiţa verii, căutând mereu spre drumul de unde ar fi trebuit să vin, cânta să-i mai treacă de sete. Ascuns după răzor o ascultam şi încet îi murmuram cântecul. Ciudat, ea îmi auzea murmurul şi mă striga pe nume.“ Ai grijă să nu cânţi mult. o să te doară inima...”
            „Astăzi, poate tocmai de aceea cânt”, 
mărturisește Ovidiu Purdea Someș.

            „Am auzit atâtea hori pe pământ, că într-o noapte am început şi eu să horesc. Prima care m-a ascultat a fost mama. Fericită, a deschis fereastra, ca să mă audă şi tata, şi lumea care trecea pe uliţă, şi îngerii înfloriţi în mălinul din poartă. Astăzi, mama şi tata nu mai sunt. Nu mai e nici mălinul iar pe uliţă nu mai trece nimeni. Au rămas doar horile. Şi îngerii care să ducă horile într-o casă ţărănească din cer. Acolo unde mama sărută albumul cu fotografii.”

            „La țară-nfloresc toți pomii / de la țară vin toți domnii..”

Domnul Ovidiu Purdea Someș a pornit din sătucul său, ocrotit de grija părinților și a lui Dumnezeu ajungând la un moment dat  să studieze la Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia, 1979-1983 și este absolvent al Școlii Militare de Ofițeri Activi Sibiu-(specialitatea ofițeri chimici) 1983-1986. Este licențiat în antropologie și filozofie la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca 1997. Este absolvent al Şcolii Populare de Artă, Oradea -1991;

A fost redactor-șef la ziarul Diviziei 4 Infanterie Gemina - „Orizont militar” (2008 - 2016) [3], redactor-șef al Revistei Forțelor Terestre (2017) și realizator de emisiuni tv la TVR3 și TVR Cluj (2014 - 2018)

Acum realizează o frumoasă emisiune la Tradițional TV, „La popasul dorului”.

Acesta urcă pentru prima oară pe scena unui festival de folclor în 1994, la Festivalul Cântecului de Cătănie de la Cluj, apoi, mai târziu, participă la editarea a două volume cu cântece de cătănie alături de colectivul Cercului Militar din Cluj-Napoca. Învață tainele cântecului de cătănie de la mai multe personalități în domeniu; printre care: Tudor Jarda (compozitor), Ioan Cuceu (specialist în etnologie și folcloristică la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române), Maria Bocșe (etnolog), Ioan Haplea (profesor universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca), Zamfir Dejeu (cercetător științific la Institutul „Arhiva de folclor a Academiei Romane") și Aurel Bodiu (etnolog)

Toate darurile din viața sa și din a noastră a tuturor sunt binecuvântări revărsate de la Dumnezeu. Spune atât de frumos: „Înaintea  mea Tu, înapoia mea Tu, Doamne, câtă PRETUTINDENE!”

Viața domnului Ovidiu Purdea Someș se împarte sau cu siguranță e precum un frumos tandem între dragostea pentru cântec, pentru vers și dragostea pentru țară, pentru militărie, deasupra lor stând precum o cunună dragostea pentru cei dragi, soția Adriana-Rodica și fiul Raul Antonio.

E atâta lumină, e atâta liniște, atâta Dumnezeu! Și asta pentru că am trăit bucuria Învierii în Săptămâna Luminată. Suntem binecuvântați să încununăm această săptămână a Luminii și a Învierii noastre cu un iubitor de Dumnezeu, de neam și de tradiție românească.

Paști provine de la cuvântul „pesah”, ce înseamnă„trecere”. Am trecut, cu Hristos cel Înviat, din noaptea răstignirii noastre, înspre lumină. Cred că fiecare dintre noi trăiește Sfintele Sărbători cu dorul de cei dragi care ne spun „Hristos a Înviat” din tinda inimii noastre, acolo unde vor fi întotdeauna vii. Căci dragostea lor e tămăduitoare.

De acolo, din satul copilăriei vine veșnicia, de acolo vine dragostea, de acolo vine credința, de acolo vine cântecul…..deoarece tot ce ne înconjoară e cântec. Și frunzele, și ploaia, și Dumnezeu este cântecul inimii noastre. Ovidiu Purdea Someș mărturisea că : „la fiecare cântec îmi fac cruce, de teamă să nu-mi ia sufletul foc”. Ce frumos! Este o mărturisire de credință.

Sugestiv e titlul  volumului de poezie „Lumina răstignită”. Interesante trebuie să fie și interviurile din volumul „Și VIP-urile au fost soldați”. Am citit despre cartea autobiografică la care lucrează „Ovidiu Purdea Someș – Un destin. Un cântec. Un cuvânt.”

Ovidiu Purdea Someș are un motto, aș putea spune, pe care l-am întâlnit undeva: „Cântă și mergi mai departe, la capătul drumului te așteaptă Dumnezeu!” Începem cu Dumnezeu, făcându-ne o cruce, mergem cu Dumnezeu în cântare, de fapt toate încep și se continua la nesfârșit cu Dumnezeu…

prof. Mirela Rus