(VIDEO) LANSARE DE CARTE: LUMINA DIN CUVÂNT - PROF. MIRELA RUS


SĂRBĂTOARE A SUFLETULUI
                                     Prof. Mirela Rus

Numai iubirea ştie ce grai are suspinul,
Câte dureri tăcute închide-n el creştinul;
Ce taine strânge-n lacrimi obrazul de mătasă,
Ce umbre-ascunde-un zâmbet şi-o faţă luminoasă.
…………………………………………………….
Numai iubirea-mparte cu alţii pâinea-n şapte,
Şi dă voios cămaşa şi haina de pe spate.
Iar când duşmanul zace rănit şi plin de sânge
Iubirea îl ajută, şi stă cu el, şi plânge.


Doresc să încep prin a cita din cuvintele unui om pentru care jertfa din dragoste de semeni, de aproape a fost un motto al vieții sale și l-a călăuzit întotdeauna: „Providența ridică oameni unici, care să te sfătuiască, să te ajute și să-ți facă daruri inestimabile.”
             Providența, grija lui Dumnezeu, a făcut ca în seara zilei de 12 octombrie să primesc darul bucuriei de a oferi această carte, „Lumina din cuvânt” celor ce iubesc cuvântul scris, și nu numai, și, dacă „dar din dar se face Rai”, să dăm darul primit mai departe, bucurând un suflet de copil. Astfel mulțumesc acestui îngeraș, Darius Mihalcea, și familiei sale, pentru faptul că au acceptat să fie alături de noi în niște momente binecuvântate de Dumnezeu.  Fiind în Postul Crăciunului, ne-am bucurat împreună, am dat sens și mulțumire venirii în lume, în ieslea cea sărăcăcioasă, a Pruncului Sfânt. Am avut onoarea de a mă afla lângă oameni aleși, care m-au făcut părtași bucuriei lor de a dărui și cărora doresc să le mulțumesc din tot sufletul. Domnul Ursa Gavril este unul dintre principalii „vinovați” pentru darul pe care i l-am făcut micului Darius.
             Ne-a introdus în atmosfera sfântă de Crăciun talentata și tânăra interpretă de muzică populară, Anamaria Marti, o prietenă dragă sufletului meu, prin duioase colinzi care au răsunat divin în Catedrala „Încoronarea maicii Domnului Panta Nassa”.
             Și deoarece colindul este o rugăciune cântată, și ne aflăm în perioada colindelor, nu se putea ca evenimentul să nu fie încununat de prezența unor oameni aleși de Dumnezeu pentru o misiune nobilă pe acest pământ, iar unul dintre aceștia este și starețul mănăstirii Parva Rebra, protosinghelul Chiril Zăgrean. Mulțumind lui Dumnezeu pentru că se află alături de noi, părintele stareț meditează la semnificația celor două cuvinte biblice, scripturistice, „lumina” și „cuvântul”. Se oprește în rostirea sa asupra poeziei „Dumnezeu îmi vorbește”, ce se află în cartea celebrată, arătând că oamenii Îi vorbesc adesea lui Dumnezeu, dar puțini oameni Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească sau învață să Îl asculte. Iar când se întâmplă aceasta, ca omul să descopere taina ascultării lui Dumnezeu, omul vorbește mult mai puțin și Îi face loc Bunului Dumnezeu să îi vorbească.
             Domnul Gavril Ursa, managerul firmei „Electroursa Servcom SRL”, face o trecere savuroasă de la „lumina cuvântului” la lumina pe care firma pe care o conduce cu dăruire o aduce în casele noastre. Arată, de asemenea, că din paginile cărții răzbate dragostea de Dumnezeu și de Cele Sfinte și își exprimă bucuria că a fost copărtaș la acest act nobil de caritate.
             În pleiada de aleși invitați care au onorat cu prezența lor sărbătoarea „Luminii din cuvânt” și-a făcut simțită prezența într-un mod discret și elegant, părintele inspector la disciplina religie, Adrian Cherhaț. Acesta a venit să rostească câteva cuvinte în calitate de cititor al scriitoarei Mirela Rus. Referindu-se atât la prima carte, „Pe aripile dorului”, cât și la cea lansată acum, o definește pe autoare ca fiind „o creatoare de emoții” și că, dincolo de cuvânt, „Mirela Rus ne transmitea chiar lumina”.
             Domnul profesor dr. Dorel Cosma, mediatorul acestui eveniment, care este un stâlp al culturii noastre bistrițene, române, identitare, justifică desfășurarea sărbătorii lansării din această seară într-o biserică, în „Catedrala Încoronarea Maicii Domnului”, prin faptul că autoarea cărții „Lumina din cuvânt” este un om ce aparține bisericii, care își contopește viața cu tot ce înseamnă Sfânta Biserică. Domnul prof. Dorel Cosma face o prezentare sensibilă, dar elaborată, cărții lansate, arătând că sărbătorita acestei seri invită pe cei prezenți, și nu numai, să ia lumină din cuvântul care vine de Sus. Se oprește asupra unor teme importante, a unor virtuți vindecătoare, răbdarea și iertarea, dar și la „poezia vieții” oglindită în versurile din ultimul capitol. Domnul Dorel Cosma are convingerea că această carte va rămâne nu numai în literatura bistrițeană, dar și o carte a cărui nume se va înscrie în literatura română.
             Cu timiditate, emoție și bucurie, domnul George Marinescu, șef secție la Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, se simte onorat pentru invitația la acest eveniment și așază în continuarea domeniilor care aduc lumina în suflet și în mintea oamenilor și domeniul istoriei. Un popor care nu își cunoaște istoria, care nu își iubește rădăcinile, tradiția, este supus pierzării sau alienării.
             O surpriză extrem de plăcută a serii este prezența în mijlocul alesei asistențe a unui nume cu rezonanță pentru municipiul Bistrița, pentru județul Bistrița – Năsăud, un om care a îmbinat de-a lungul vieții sale mai multe laturi vindecătoare pentru sufletul uman, și anume, medicina, religia sau valoarea inestimabilă a credinței, și puterea cuvântului. Domnul profesor Mircea Gelu Buta, exprimându-și bucuria pentru invitația de a participa la evenimentul lansării de carte, se referă la biruința prin cuvânt.Titlul cărții îl duce pe alesul invitat la tema unui congres de medicină și teologie la care a participat, și anume, „vindecarea prin cuvânt”.
             Fiind în Casa lui Dumnezeu, unde, alături de alți vrednici slujitori ai altarului Catedralei „Încoronarea Maicii Domnului” care ne-au găzduit, se află și părintele protopop Alexandru Vidican. Își începe cuvântul prețios prin a arăta că acest eveniment este dovada faptului că biserica este cult și cultură, este rugăciune și dragoste creștinească. Ceea ce ține foarte mult să sublinieze este cel mai frumos citat din Epistola întâia către Corinteni a Sf. Apostol Pavel: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” Întărește cele citate, spunând că cine iubește, oferă lumina, „lumina din lumina”. Părintele protopop arată cu căldura ce îl caracterizează că sufletul autoarei Mirela Rus și ea însăși este lumină și dor de lumină. Iar lumina cuvântului și a iubirii te face bucuros și te motivează să trăiești. Vorbește apoi despre numele nobil de dascăl, despre misiunea acestuia de a păși pe urmele Mântuitorului. Arată despre felul în care sărbătorita acestei seri face cinste acestei misiuni, dar și bisericii, în aceeași măsură.
             Printre prietenii și oamenii de seamă care au onorat invitația de a participa la această sărbătoare nu putea să lipsească un stâlp al bisericii „Coroanei Maicii Domnului”, domnul Alexandru Simionca, managerul firmei „Îndemânarea”. Alături de domnul Gavril Ursa și de domnul Ioan Runcan (prezenți de asemenea la eveniment), domnul Simionca și-a asumat o grea, dar binecuvântată misiune, aceea de prim-epitropi ai bisericii noastre. Mărturisind că a citit cartea „Lumina din cuvânt”, se simte emoționat și dezvăluie că a fost mișcat mai ales de textele, de pasajele care oglindesc dragostea și dorul față de părinți, față de copii. Își exprimă bucuria și mândria de face „echipă” cu o asemena colegă, cum o numește pe autoare, O felicită pe aceasta pentru realizările sale, fiind de părere că activitatea sa se înscrie cu succes în cea a orașului, a județului nostru, dar se poate adresa în același timp și celor din afara țării care ar fi încântați ca volumul de față să treacă prin mâinile lor.
             „Dăscăliță, dăscăliță, ne aduni de pe uliță…” sunt versurile dulci ale poetului Octavian Goga cu care vrednicul părinte paroh al Catedralei noastre, Vasile Beni, și-a început discursul. Apreciază faptul că prezența în număr mare a atâtor aleși oaspeți se datorează omeniei și prieteniei pe care aceștia o au față de invitata serii, precum și reciproc, a omeniei și prieteniei scriitoarei și profesoarei Mirela Rus și a soțului ei. Aducând laude cărții pe care o celebrăm și gândurilor și mesajului acesteia, se oprește asupra unei poezii cuprinse în paginile volumului, „Icoană”, pe care o recită, un poem dedicat mamei care ne privește din Cele Înalte
             Vine să încununeze emoționantul eveniment al cuvântului cel care mi-a îndrumat pașii pe acest drum al mânuirii condeiului, m-a făcut să am încredere în mine, încurajându-mi experiențele scriitoricești, părintele profesor Nicolae Feier. Și pentru că ziua a fost împodobită și de albul fulgilor de nea care au căzut din Cer ca și cum îngerii și-ar fi scuturat aripile lor, îmbrăcând pământul în haină de sărbătoare, părintele și scriitorul Nicoale Feier ne-a adus în dar niște versuri superbe ce îi aparțin, dedicate iernii și copiilor săi, acum mai mulți ani: „Azi a nins…./ Noaptea-n ferestre gerul desenează flori…”Albul fulgilor de nea ne-a adus, spune părintele, lumina din cuvântul care S-a făcut trup pentru noi și mântuirea noastră, deșertântu-se de Sinele Său divin.Părintele profesor face un popas asupra cuvintelor autoarei: „să culegem firele de aur din colbul existenței noastre cotidiene, să trăim fiecare zi ca pe o zi a nașterii lui Dumnezeu…”, pentru a putea zice: „Hristos se naște, slăviți-L! Întâmpinați-L! Bucurați-vă!” Scriitorul și părintele Nicolae Feier vede cele două cărți publicate deja, ale autoarei, precum două lacrimi, două jertfe…Vorbește apoi despre marea trecere pe care a trăit-o împreună cu familia autoarei, în urma căreia au curs valuri în inima acesteii, care se manifestă prin scrierile sale, prin articolele din diferite publicații, prin activitatea culturală din cadrul Societății literare „Conexiuni BC”, prin emisiunile pe care le realizează, acestea fiind pline de religiozitate și spiritualitate, adică de încercări de a reface conexiunea între Cer și pământ și între pământ și Cer. Făcând o analogie cu versurile lui Coșbuc care spun: „Că nu-i totuna leu să mori / Ori câine-nlănțuit”, părintele profesor apreciază dăruirea cu care autoarea Mirela Rus, în calitate de responsabilă a Comitetului parohial, se implică în activitățile bisericii noastre, fiind uneori precum o „leoaică” care se trudește, alături de ceilalți slujitori ai Catedralei Coroanei, să fie o bună rânduială. Încheie, mulțumind lui Dumnezeu pentru darul de a aduce laolaltă asemenea oameni inimoși, valoroși, precum toți cei prezenți.
             Un laudațio și gânduri alese aduc în dar doamna Mariana Prigon, scriitoare, fost inspector școlar la învățământul școlar, care își exprimă recunoștința pentru colaborarea și prietenia cu autoarea Mirela Rus, doamna profesor de pedagogie de la Colegiul „George Coșbuc”, profil pedagogic, Maria Ursu, care a contribuit la formarea profesională, didactică și pedagogică a sărbătoritei serii; doamna dirigintă, Ana Vaida, profesor de matematică al autoarei, care este de părere că cea mai mare bucurie și mândrie a unui dascăl este atunci când discipolul îl depășește pe acesta. Sensibilitatea și emoția au însoțit de asemenea momentele în care foste colege și prietene pentru totdeauna ale autoarei, Laura Pop și Raluca Cheța, au adus pe chipul celor prezenți zâmbete, dar și lacrimi de fericire, de calde aduceri-aminte, prin discursurile lor pline de duioșie și de aleasă trăire.
             Scriitoarea Mirela Rus se pleacă cu recunoștință în fașa tuturor celor care au spus în această seară DA unei sărbători a sufletului, din iubirea jertfelnică ce ne unește pe toți cei aflați aici, în Sfînta Biserică. Mulțumește tuturor, arătând că evenimentul lansării de carte este dedicat în primul rând fiicei și mamei sale, care sunt cu noi, aici, simțindu-le prezența caldă a aripilor dragostei lor, deasupra inimilor noastre. Apoi, este dedicat soțului său care, cu smerenie, îi oferă sprijinul și ajutorul lui, cu aceeași smerenie și în tăcere cum o mai fac și alții.
             Mulțumește tare mult părintelui stareț Chiril pentru că și-a făcut timp să ne onoreze cu prezența. Mulțumește de asemenea bunilor părinți ai Catedralei noastre pentru că sunt lângă ea, lângă familia acesteia și lângă noi toți în momente esențiale din viață și simțim purtarea lor de grijă. Mulțumiri adresează directorului cotidianului „Răsunetul”, domnul Menuț Maximinian, unde au fost publicate multe materiale cuprinse în lucrarea lansată acum.Îi este foarte recunoscătoare  domnului prof. dr. Dorel Cosma, care ne sprijină în aceste demersuri culturale, dar și pentru un elaborat „Cuvânt înainte” pe care i l-a alcătuit și i-a acordat încrederea sa, încă de la început, în ceea ce realizează. Alese mulțumiri îi aduce părintelui profesor, Nicolae Feier, pentru că i-a îndrumat pașii pe acest drum timid al scrisului și a onorat-o cu niște responsabilități pe care i le-a dat. Iar prefața pe care i-a alcătuit-o este un adevărat cuvânt duhovnicesc. Mulțumește invitaților săi care i-au purtat pe cei prezenți pe aripile muzicii, ale colindului, Anamaria Marti, o dragă colegă, și formația Armadia, din Năsăud, din care face parte o prietenă din anii de liceu.
             „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.(Ioan 1-14) Aceste cuvinte sunt oarecum rădăcinile acestei cărți. „Văzându-vă aici, spune autoarea, văd comuniune în lumină și iubire. Este o lumină în care ne odihnim prin dăruirea reciprocă și astfel avem sentimentul că avem totul: având dragostea pentru ceilalți și de la ceilalți. Fiecare dintre noi este lumină pentru ceilalți, fiecare umplându-se de lumina celuilalt, iar această lumina se menține și sporește numai în comuniune. Dumnezeu Treime este comparat cu un sfeșnic cu trei brațe. Astfel, primind lumina celui de lângă noi, oferindu-i lumina noastră, Îl cunoaștem și Îl primim pe Dumnezeu înăuntrul nostru. Sunt lucruri tainice, dar tăcerea lor este atât de grăitoare….Îngerii sunt făpturi de lumina, viețile sfinților se dovedesc a fi făpturi de lumină, și omul a fost creat ca o făptură luminoasă….

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
Suflet frumos cu suflet blând
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
………………………………………
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.