Ziua de 23 aprilie, cu cele trei dimensiuni anunțate în titlu, este prilej de gânduri - comentarii. Dacă primele două sunt îndreptățite, cea de-a treia se înscrie în seria unor activități, care atrag atenția asupra unui caz. Aici, cazul ar avea cam următoarele coordonate: lipsa lecturii, tinerii nu citesc, popor necitit, gradul scăzut al vânzării de carte, apoi, încurajarea lecturii, introducere în minunatul univers al cărților. Stupide enunțuri, ce ”din coadă sună”. La fel ca noaptea muzeelor, noaptea bibliotecii, noaptea cărților deschise, în primă fază, duce cu gândul la... noaptea minții, la ceva de rău. Nemaifiind zile, câte sărbători inventate, varianta cu hai să mai luăm și nopțile la rând, ca să avem loc, este una cât se poate de comică.
În loc să stăm liniștiți și să-l sărbătorim pe Sf. Gheorghe, nume atât de întâlnit la români, în onomastici, masculine, feminine, să ne amintim povestea biblică, citită în biserici, cu purtătorul de biruință, care n-a renunțat la credință, murind ca un martir, asociat în iconografie cu cel care se luptă cu balaurul și îl ucide cu sulița, în loc să ne întoarcem la opera lui Shakespeare, să-i citim cărțile bătrânului Will, să-l înțelegem din perspectivă actuală, să ne înfiorăm de dramele lui, de sensurile nesfârșite ale unei opere de căpătâi, în loc să împărțim ziua în două, la doi, și să fie bine, echilibru în toate, ne mai dă bătaie de cap și noaptea aceasta a cărților deschise, cu rest. Volens- nolens, nu poate fi omisă, pentru că apare insistent în evenimentele create pe internet, în programe ale fundațiilor, editurilor, în aprecieri, în aprecieri, în participări, în fani, în număr de like-uri.
Nonsensul, oximoronul apar din alăturatea nopții, simbol al întunericului, al neștiinței, cu cartea deschisă, folosită pentru lumină, iluminare, pentru cunoaștere, învățătură. Și, mergând mai departe cu gândul, la tristețea cărților închise, parcă nici nu am găsi rost unei cărți, dacă n-ar fi deschisă. Ea nu e tablou, nu e doar copertă și înveliș, formă, fără substanța de rânduri, de cuvinte.
Au mai fost și alte propuneri de activități, probabil de succes, printre fanii lor, printre organizatorii la modă. Ziua cititului împreună, a cititului cu voce tare sunt doar două exemple, recente, de anul acesta. Ce-ar spune cei ce se ocupă cu astfel de inițiative? Că sunt cele mai inspirate, că sunt pe gustul miilor de consumatori de carte, că tinerii, în special ei, citesc noaptea, că este timpul propice pentru citit, pentru învățat... Cum să-i contazici?!... Cum să-i atragi spre o dis-de-dimineață de cleștar, limpede, cu ciripit de păsărele, cu cer senin, cu rouă, cu albine, cu primii stropi de ploaie, când unii dorm până la amiază și de când se trezesc până când vine noaptea e prea puțin din ziua, așa cum ne-a fost dată.
Paradoxal, această zi e frumoasă, prin semnificațiile ei. Tot paradoxal, Sf. Gheorghe este patronul Angliei, iar ”mai presus de-orice: nu te minți pe tine însuți/ Căci, așa cum noaptea urmează după zi/ Nu vei putea nici altora necredincios să fii.”
Noaptea cărților deschise poate fi o recuperare a zilei pierdute, în care cărțile n-au fost deschise.
Elena M. Cîmpan