Iată mărturia lui Lucian Blaga despre Bistriţa: «Bistriţa, aici este adevăratul meu  spaţiu mioritic ...

Cât timp am stat în grădina mea de pe Burg, în Dealul Târgului, n-am putut să bănuiesc, nici măcar în visurile mele poetice, că sălăşluiesc aici, la Bistriţa, pe un cimitir dacic de peste 3500 de ani, ... că dacii, a căror cenuşă a fost găsită lângă grădina mea în vreo 40 de urne, au fost contemporani cu Moise, Profetul şi cu nu ştiu care dintre piramidele Egiptului, că ei au trăit aici, la Bistriţa, cu câteva secole înainte de luptele de la Troia...

Arheologia e o ştiinţă poetică. Dar deosebit de poetică devine această ştiinţă când se leagă într-un fel de locurile tale, de o grădină ce coboară în terase (posibil ale unui străvechi templu, potrivit cercetărilor recente n.n.)  în care ţi-ai făcut odihnitor somnul, după ce ai lucrat în viaţa ta ,,Filozofia culturii”, trăind din seva acelui loc, crescută din cenuşa strămoşească...

 De cât timp locuiesc aici la Bistriţa, lucrez la volumul meu de ,,Cosmologie” (pentru catedra de ,,Filozofia culturii”, de la Universitatea Dacia Superioară din Cluj), pe care vreau să-l isprăvesc până la sfârşitul lunii (august 1939 n.n.).

Viaţa aici e nespus de frumoasă... Elemente de cultură şi de peisaj de la Bistriţa au intrat în multe din poeziile mele de mai târziu...

 Mirat, citesc iar şi iar... despre descoperirile arheologice ce s‑au făcut în toamna aceasta pe dealul Burgului de la Bistrița. De la Institutul de Arheologie aflu într-adevăr că sub pădure, nu departe de fosta mea grădină, s‑au descoperit vreo 40 de urne funerare proto-dace...». 

(În Jeniţa Naidin: ,,Lucian Blaga la Bistriţa -1938-1940”. Ed Napoca Star, 2018 ” (Din Caietele Elenei Daniello: Grădina de la Bistrița, B.C.U. Cluj‑Napoca, Fond Daniello. Transcriere de Mircea Popa, în Apostrof, Cluj‑Napoca, nr. 5/ 2015). Vezi şi https://tribuna-magazine.com/lucian-blaga-casuta-de-la-bistrita-si-adevaratul-spatiu-mioritic/).

După periplul său diplomatic european portughez, Lucian Blaga şi-a cumpărat casă ţărănească la Bistriţa, prin intermedierea surorii sale care locuia aici, lângă colegiul Andrei Mureşanu.

Deşi a dorit din tot sufletul ca să-şi petreacă veşnicia în cimitirul proto-dacic agatirs de la Bistriţa, în ,,adevăratul său spaţiu mioritic” de lângă grădina sa de pe Buricul Burgului Demetrei, acolo de unde au ieşit din pământ ca la o a doua înviere, vasul de aur al Pytiei, de acum 3800 de ani şi vasele funerare pe care le-am publicat în cartea  ,,Istoria Bistriţei antice”, puse la dispoziţie de inimosul arheolog dr. George Marinescu şi pe care le-a prezentat la Paris, prietenul lui Blaga, Vasile Pârvan, în cunoscuta conferinţă ,,Dacii la Troia”, cercul scurtei sale treceri prin lumea aceasta se va închide în spaţiul sacru funerar, chiar în ziua venirii sale în lumea aceasta (9 mai 1895 – 6-9 mai 1961), în pământul de baştină, la Lancrăm, în Sebeş-Alba.

Lelia Rugescu, nepoata de la sora sa Lucreţia, a sugerat în anul 1986, la evenimentul ,,Fiii satului”, construirea unei case memoriale în Lancrăm, lucru care s-a şi realizat, neuitând să amintească atunci, cu lacrimi în ochi, de ,,casa de vis” din ,,spaţiul mioritic blagian” din Bistriţa, care, fiind lăsată în ruină, tocmai a fost demolată.

Semăna bine cu casa din Bistriţa în care s-a născut Andrei Mureşanu, autorul Imnului nostru naţional, numai că era mai mare, înconjurată de ,,târnaţ”, iar pridvorul principal era amplu, încât cuprindea o masă pentru zece persoane. În partea de jos era ,,beciul” cu nelipsitul ,,vin de târnaţ”, căci viţa-de-vie ţinea nu doar umbra răcoritoare vara întreagă, ci asigura şi licoarea dionysiacă a vieţii de la ţară.

 

 Casa în care a locuit la Bistriţa Lucian Blaga era pe Dealul Dumitrei (,,Dealul cetăţii”, ,,Dealul târgului”, ,,La Burik”) şi  avea pridvor foarte larg, jur împrejur, o livadă mare, elogios apreciată de familia sa, toţi intenţionând să-şi zidească şi o ,,villa romana rustica”, pentru care şi-a adunat materiale de construcţie, între care, mai multe lăzi de faianţă din Portugalia, care se păstrează la Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud. (Eugen Gheorghe: Trecut prezent şi viitor. Timponline Bistriţa 7 iunie, 2018)

Melania Cuc scria în cotidianul ,,Răsunetul”, că: ,,Puțini dintre noi știm, că celebra lucrare filozofică, ,,Diferențialele divine”, din cadrul „Trilogiei Cosmologice”... a fost scrisă de Lucian Blaga în splendoarea colinelor bistrițene, într-o casă țărănească, pe care o cumpărase laolaltă cu moșia de câteva jugăre din jur, pometuri roditoare, lanuri de cereale şi fâneţe cu izvoare, în anul 1938”. (Răsunetul, 20 aug. 2018).

Diktatul de la Viena l-a silit să-şi părăsească  visul  bistriţean trăit sub umbra unui ,,squoia gigantic” (Sequoiadendron Giganteum) secerat şi el de război.

 II. SPAŢIUL MIORITIC BLAGIAN ŞI CELE DOUĂ CETĂŢI ALE BISTRIŢEI

 Nu doar ca o figură de stil, ci în sens mitologic trebuie înţeles conceptul: „Spaţiul mioritic bistriţean” al lui Lucian Blaga, din jurul cetăţii străvechi a bistrilor tarabostesi, urbe mutată şi refăcută mai jos de către saşii colonizaţi aici, după vreo trei milenii, în sec. al XII-XIII-lea dHr, ei edificând din pietrele cetăţii vechi, alături de români, unguri, evrei şi armeni, ,,noua” cetate a Bistriţei, în vremea regelui Matei Corvin.

Toţi locuitorii din jurul Bistriţei, din satele aparţinătoarei oraşului erau obligaţi să aducă piatră pentru cetate. A fost adusă multă piatră slabă, calcaroasă din cariera de la Cepari. Piatră bună a fost adusă din vechea cetate. Iată un text edificator despre distrugerea sitului antic:

,,Locuitorii Dumitrei au fost obligați să aducă anual, începând din 1532, câte 100 de căruțe de piatră pe an, pentru un teritoriu primit în nordul Bistriței.  Aceștia vor cere răscumpărarea (în bani sau alte produse a obligaţiei n.n.) în anul 1585, fie din lipsa pietrei pe hotarul lor,  fie din motive economice”. (Ioan Neagoş: Târgul Bistriţei... ANUARUL ASOCIAŢIEI PROFESORILOR DE ISTORIE DIN ROMÂNIA – Filiala BISTRIŢA – NĂSĂUD, IV, 2017)

Un calcul sumar arată că în 53 de ani, 5300 de căruţe de piatră au fost cărate din vechea cetate, doar de locuitorii Dumitrei, pentru noua cetate. Este de bănuit felul cum s-a distrus un sit arheologic antic din care s-ar fi putut dobândi informaţii extrem de valoroase.  Artefactele arheologice: vasul de aur, topoare şi numeroase rytone (vase de cult) şi ceramică cu motivul şarpelui primordial, spirala au scăpat ca prin minune şi acum ne spun o poveste despre vremuri uitate demult. 

Colţuri ale unor arhitrave şi boiandrugi de pe uşi şi ferestre le-am descoperit refolosite în fundaţiile ,,Cassinei Române” şi în zidul de lângă Catedrala Coroanei Maicii Domnului.

Se păstrează registre cu cotele de ,,care de piatră” pe care trebuia să le ducă spre edificarea ,,cetăţii noi”, medievale, satele săseşti şi româneşti din acest ,,vidic al saşilor bistriţeni.” (N. Iorga: ,,Documente româneşti din Arhivele Bistriţei! Vol.  I, II) 

Analizăm la început spaţiul bistriţean într-o perioadă pe care Lucian Blaga o vedea ca ,,spaţiu atemporal, mioritic”, iar eruditul preot sas, Iohan Diether Kraus, o numea ,,negura istoriei”.

Vom face să răsară soarele şi peste negura aceasta şi, încă unul foarte strălucitor, ieşit din strânsura şarpelui balaur, Pyton, încolăcit ca un Vârcolac într-o galaxie, pe fundul vasului de aur al Pytiei, descoperit în ,,Dellos-ul Demetrei” (Dealul Dumitrei), vas de aur de 321,20 grame, în care preoteasa lui Apollo –Zeul Soare, şi a surorii sale, Demetra, (Alte nume ale zeiţei: Diana, Artemis, Za Agra, Cibela, Isis, sau împreună, Cebeleisis – Gebeleisis, cu munte sacru Ţebelesis –Ţibleş etc), ghicea împreună cu preoţii săi bisstrii soarta lumii şi a zeilor.

În perspectiva reconstruirii unei case memoriale – muzeu, pe lângă ce a rămas la Bistriţa din cele 40 de urne funerare protodace agatirse, pe care le puteţi vedea în fotografiile adiacente, vase care potrivit cutumelor antice erau obligatoriu aşezate în cimitirul care era poziţionat în partea de răsărit a templului, vom evidenţia şi alte rytoane (vase de cult din bronz), o secure de bronz din sit şi o secure de aur de la Ţufalău, un colier de aur de la Dipşa, sau roata de bronz de la Arcalia şi depozite mari de bronzuri de la Crainimăt, Dipşa, Domneşti etc, toate de acum 3500-3800 de ani,  care arată aici o ,,mare stăpânire” o ,,societate foarte evoluată de luptători protodaci care luptau pe cheltuiala lor” (Vasile Pârvan, Dacia şi ,,Dacii la Troia), şi care dominau comerţul eruopean, nord egiptean şi micenian cu sarea, bronzul şi aurul lor. (I. Aurel Pop, I. Bolovan. M. Rotea: Ist. Romînilor. Ed. Iinst. Cult. Rom. 2004, p.24-28).

Foto. Vladimir Maftei. ,,Patrimoniul arheologic antic al României”. Muzeul Naţional Bucureşti.

 Ca un corolar al descoperirilor senzaţionale din vecinătatea Bistriţei, (Zona metropolitană), vă prezentăm şi ,,Colierul de aur protodacic agatirs de la Dipşa”, ca să vă faceţi o imagine despre cum trăiau bistriţenii acum patru mii de ani şi care era nivelul lor de civilizaţie.

Vasile Pârvan zice că: ,,Micenele îşi avea, deci, concurenţii redutabili”.

Iată cât de ,,primitivi”, potrivit informaţiilor pe care le primim din manualele şcolare de acum, erau proto-dacii bistriţeni a căror cenuşă a fost găsită lângă grădin lui Lucian Blaga. Aceştia tocmai au ieşit din ,,epoca de piatră” şi se aflau în plină ofensivă a culturii bronzului, dominând cu produsele lor economia întregii Europe, inclusiv Micenele, Asia Mică  şi Nordul Egiptului!  (I. Aurel Pop, I. Bolovan. M. Rotea: Ist. Romînilor. Ed. Iinst. Cult. Rom. 2004, p.24-28).

Secretul acestei culturi bistriţene înfloritoare şi nu doar a Bistriţei, ci şi a întregului Ardeal din epoca bronzului mijlociu, cultură impresionantă şi veche de aproape patru milenii, pe care vrem să o punem în evidenţă, inclusiv turistică, nu a fost aurul, deşi era din belşug, nici bronzul descoperit de arheologi în depozite de multe tone (Dipşa, Crainimăt etc), ci sarea, avuţie naturală exploatată de la suprafaţă.

Barbara Deppert din Lippitz, expert german în metalurgia Antichităţii, zicea despre podoabele de aur dacice:

,,Nici la Luvru, nici la British Museum şi nici în muzeele din Statele Unite, nu găsim aşa ceva (...) Este regretabil că voi, românii, nu aţi profitat de această istorie scrisă în aur, aşa cum aţi fi meritat. (...) Aici vorbim, în exclusivitate, de aur autohton. Pentru istoria voastră, brăţările sunt o dovadă că dacii prelucrau propriul lor aur şi că aveau mult asemenea metal. Analizele de laborator arată amprenta aurului din Munţii Apuseni şi ai Rodnei.

 Perioada dacică a însemnat şi mult aur, râvnit de toată lumea antică. Brăţările demonstrează potenţialul creativ al meşterilor daci şi că ei prelucrau aurul cu o lejeritate şi cu o dexteritate nativă, asemenea copiilor care se joacă cu plastelina sau cu lemnul cioplit”. (,,Brăţările dacice de aur”. Jurnalul.Ro,..Ro. Wikipedia.) 

Cercetarea metalurgiei dacice prin ,,analizele de laborator”, îl confirmă pe Xenofon, care spune despre bessii, sacerdoţii şi bazileii tracilor agatirşi din interiorul lanţului carpatic că: „Locuiau într-o zonă cu multe resurse metalifere și se ocupau cu metalurgia” . (Xenofon. Fragment. B. I, 17)

 Cât despre vasul de aur al Pytiei de acum 3800 de ani, cântărind  321,20 grame,  ne  spun autorii cărţii ,,Aur pentru Zei”, Dr. G. Marinescu şi F. Gogâlţan: (P. 68):,,Ne aflăm în faţa celui mai vechi recipient de cult din aur produs în Bazinul carpatic”. Cetatea, templu şi cimitirul lor ne vorbesc despre ,,modificări antropice (făcute de om) de mare amploare, ce presupun o societate evoluată şi foarte numeroasă”.

Cum să nu ne mândrim cu asemenea odoare care vorbesc despre gloria de odinioară a locuitorilor Bistriţei, când toate acestea se petreceau la Bistriţa, cu 1000 de ani înainte de fondarea Romei şi cu 500 de ani înainte de fondarea Atenei, materiale arheologice de care trebuie să ridicăm vălul uitării.

În oraşul săsesc care şi-a demolat de bună voie o parte mare din ziduri din raţiuni urbanistice moderne, în sec. al XIX-lea, locuia şi sora lui Lucian Blaga,  cea care i-a intermediat cumpărarea moşiei, şi, potrivit propriei sale mărturisiri, doar vremurile tulburi ale ,,Diktatului” l-au făcut să intre în veşnicie la Cluj, nu departe de ,,adevăratul său spaţiu mioritic bistriţean”.

Pe casa surorii sale este acum o tăbliţă de bronz care arată trecătorului că acolo ar fi locuit Lucian Blaga. Este şi nu este aşa. Va fi locuit temporar în acea vilă, până la finisarea lucrărilor de reabilitare a casei sale ţărăneşti de pe Dealul Dumitrei, numit şi ,,Dealul Târgului - Nossa”.

VASUL DE AUR AL PYTIEI, datat acum 3800 de ani, descoperit în templul din cetatea străveche a Bistriței de pe Dealul Dumitrei, la „Burik”.