Pe mine, sincer, chestia asta cu depărtarea socială, mă lasă rece, la figurat, bă, nu te bucurați, fiindcă am fost vînzător într-o librărie de lucs. Cîte doi-tri speriați de bombe, proafe puniversitare care s-o fost iubită cu cu Crîlova și sămănătoriștii, unii să să adăpostească de ploaie, oamini rari, din puntul de vedere al aglomerațiii care ierea, de-o pildă, vizavi la "Mastodonu'", dupe policra dată primului gestionar, din 1961, un tip bronzat de la soarele mă-sii, mare cît buda publică din centru.

Cum am ajuns eu, om simplificat de viață, vînzător într-o librărie de cărti? Nu vă interesează, dar dacă vreți să cumperi, te îndrum io la Marcheș cu esplicații sud-americane, la Cărtărescu, fără esplicații, cumperi pe barba ta, marfa vîndută nu se primește înapoi. Și CD-uri, într- un colț cu igrasie, cîntice cu Fuego.

Deci, în librărie nu găseai și nu ai să găsești veci , oamini umăr la umăr, or la coadă. Poate dacă se bagă neșre bormașine la reducere. Dar nu cred. Acum toți românii are bormașine. E un nivel de trai cultural ce nu s-a mai (iunie, iulie) pomenit. Părerea mea.

Cornel Udrea