O serie de descoperiri  ştiinţifice,  de teorii  filosofice din secolul al XVII- lea (fizica newtoniană, empirismul englez, raţionalismul cartesian, panteismul spinosist, scepticismul  lui Pierre Bayle  etc.), cumulate cu spiritul renascentist   au  redat omului încrederea în natură, în raţiune şi în posibilitatile ei creatoare. În acest fel a apărut curentul  filosofic şi literar care a dominat Europa secolului al XVIII-lea : iluminismul.      

 

              Obligaţiile fiscale mari, arderile pe rug pentru delicte minore care nu justifică pedeapsa cu moartea(furt  vrăjitorie,  apostazie, erezie, critici la adresa bisericii sau a regelui), răsfăţul aristocraţilor şi al clericilor, ospeţele, risipa de la curte, mizeria ţăranilor, foametea, etc. determină mari tensiuni sociale ( Vasile Chira, Lecţii de filosofie, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2012,p.64.).

 

            Iluminismul porneşte din Anglia, odată cu revoluţia din 1688, trece în Franţa şi ulterior în Germania,  însă  locul în care   aceste idei iau o formă organizată,  cu impact social este Parisul.

 

              Dintre reprezentanţii iluminismului european amintim: Pierre Bayle,  Jean-Baptiste Le Rond, d’Alembert, Etiene Bonot de Condillac, Marie-Jean-Antoine-Nicolas Caritat marchiz de Condorcet, Denis Diderot, Bernard le Bovier de Fontenelle, Claude-Adrien Helvetius, Paul-Henry Dietriech d’Holvach, Julien Offroy de La Metrie, Charles-Louis de Secondat, Baron de Montesquieu, Jean Jacques Rousseau, Voltaire etc. în Franţa, Samuel Clark, Anthony Collins, Francisc  Hutcheson,  Anthony Ashley Cooper  conte de Shaftesbury, Adam Smith , Mathew Tindal , John Toland etc.,în Anglia, Alexander Gottlieb Baumgarten, Johann Heinrich Lambert, Gotthold Ephraim Lessing, Hermann Samuel Reimarus, Johann Nicolaus Tetens, Christian Wolff  etc., în Germania şi  Cesare Beccaria, Ferdinando Galiani, Antonio Genovesi, Ludovico Antonio Muratori, Mario Pagano, Pietro Verri, etc. în Italia.

 

           Spre sfârşitul secolului XVIII, ideile iluministe   ajung şi în ţãrile române, prin filiera italo-austriacã, greacã sau rusã. Marii  intelectuali români , teologi, filosofi, pedagogi ,  istorici, scriitori precum Ienăchiţă Văcărescu, Dinicu Golescu, Costache Conachi, Chesarie Râmniceanul,  Leon Gheuca , Anton Pan,Petru Maior, Gheorghe Şincai şi I.Budai-Deleanu. ş.a. au contribuit prin scrierile lor, în mod decisiv, la implementarea ideilor iluministe în spaţiul cultural românesc.

 

            O contribuţie majoră la dezvoltarea iluminismului românesc au avut-o câteva  personalităţi, născute sau stabilite pe raza judeţului Sibiu :         Inocențiu Micu-Klein,Samuel von Brukenthal, Samuil Micu-Clein, Ioan Molnar Piuariu, Daniel Georg Neugeboren, Vasile Aaron , Ion Barac sau Gheorghe Lazăr ( Vasile Chira, Lecţii de filosofie, op.cit., p.64).

 

            1.Viaţa

 

      Gheorghe Lazăr, teolog, filosof, inginer, părintele  învăţământului românesc, se naşte într-o familie de ţărani, la 5 iunie  1779 (după istoricul  sibian Ştefan Lupşa, la 9 ian. 1782), în  Avrig, jud. Sibiu. După studii liceale  la Liceul piarist din Cluj ( Lyceum Regium Academicum,  fostul colegiu iezuit, înființat de  către principele Transilvaniei, Stefan Bathory), între1799 şi 1801 şi la  Liceului Catolic din Sibiu (1801/1802),  studiază filosofia si dreptul la Cluj  până în 1806.

 

          În timpul studiilor din capitala Transilvaniei este institutor în familia contelui Gyulay.Îl învaţă pe  pe fiul contelui, Gyulay Lajos, în vârstă de 5-6 ani, germana şi maghiara.

 

           În  anul 1806, pleacă la  Universitatea din Viena, cu o bursă oferită de Consistoriul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu,  pentru a studia teologia şi filosofia, însă frecventează şi cursuri de drept, istorie, pedagogie, economie politică, medicină, matematică si înginerie.

 

            Condiţia primirii acestei burse era, ca după studiile vieneze să  revină ca profesor la Sibiu, aşa cum reiese din următorul angajament: „…ca pentru să nu aibă cinstitul cler ceva îndoială pentru statornicia mea … îmi leg partea moșiii mele mele ce o am rămasă de la părinții mei, din satul Avrig, cinstit scaunului Sibiului cu aceia condiție ca de cumva eu, după isprăvirea aceștii învățături, din oarecare pricină (afară de moarte), m-aș îndoi sau nu aș fi statornic pre aceasta a mea legătură … toată cheltuiala în sumă de banii cât să va face pentru învățătura mea din fondul clerului și împreună cu interesul cuviincios, să fie volnic și slobod acest cler să o tragă de pe pomenita moșia mea de la Avrig, sau de nu va fi aceia de ajuns spre plătirea cheltuialii, atuncea și la celelalte benefițiumuri ale mele să să poată tinde cinstitul cler”.

 

             În timpul studiilor din Viena, în 1815, Lazăr candidează  la funcţia de episcop al Sibiului, însă cu toate că această candidatură  avea susţinerea Curţii de la Viena şi a  Guberniului din Cluj, tânărul teolog a fost respins din cauza intrigilor mitropolitului sârb, Ștefan Stratimirovici  de care aparţinea Episcopia Sibiului. Acesta a refuzat sa-l hirotonească preot, reproşându-i tot soiul de  lucruri absurde: că nu cunoaşte  limba slavonă, nici  cea sârbă, că a făcut studii la instituţii catolice şi nu va reuşi să fie un bun preot ortodox,  că nu se spovedeşte, că  nu vrea să studieze dogmatica ortodoxă,  că este prea cultivat şi   nu va fi maleabil, nu se va supune autorităţii ecleziale, că unui cleric ortodox nu îi este îngăduit să cunoască dogmele  religiei catolice  unite etc. Scaunul de episcop al Sibiului a fost ocupat de Vasile Moga, un personaj despre care se spune că era “mediocru, lacom, crud, cinic și corupt”.În orice caz,  Gheorghe Lazăr a avut mult de suferit din cauza lui.

 

         La întoarcerea în    Transilvania,  este hirotonit diacon, iar  la 15 martie 1811, va fi numit  profesor la „scoala de preotie” de la Sibiu .Din nefericire, în urma unui conflict cu episcopul Vasile Moga, care se opunea tipăririi manualelor în limba română, apărând învățământul în limba slavonă, în anul 1815, Gheorghe Lazăr îşi pierde slujba, fiind  destituit de  reprezentanţii autorităţilor imperiale şi considerat „nepotrivit şi cu totul netrebnic pentru sarcina de învăţător” . Scos din locuinţă, dat pe mâna poliţiei pentru un presupus incident  de la o terasă  de lângă  Episcopia ortodoxă din Sibiu, când Lazăr ar fi împiedicat  consumatorii să închine în cinstea  împăratului austriac, obligându-i să închine  pentru Napoleon Bonaparte.În fond  motivele erau cu totul altele şi anume, invidia episcopului Moga pe  erudiţia şi geniul lui Lazăr, dar şi   îndrăzneala de a   promova limba română în Transilvania, într-o provincie care trebuia să râmână în sfera de influenţă  a Imperiului austriac.

 

         Legat de „bonapartismului de terasă”, unii istorici neagă  veridicitatea  acestui  episod  contestând faptul  că Lazăr ar fi fost capabil de aceste gesturi agresive, iresponsabile, considerând în consecinţă că avem mai degrabă de-a face cu  o provocare,  cu o regizare  din partea  oamenlior mitropolitului Moga, date fiind  proximitatea  respectivei terase de Episcopie, dar şi incidentul din incinta Şcolii teologice, când eruditul profesor a fost bătut de un elev teolog, fără ca  episcopul să pedepsească făptaşul.

 

        Pe scurt, Gheorghe  Lazăr a  fost persecutat pentru că avea o personalitate puternică, era un om  vertical.Nu a acceptat să fie lacheul episcopului Vasile Moga, un om rigid mental, oportunist, cu un caracter îndoielnic,   dar nici un instrument prin care statul feudal habsburgic  să-l folosească împotriva propriilor conaţionali, nedreptăţiţi de grofi şi de nemeşi. Profesorul Lazăr insufla  studenţilor teologi  apetit pentru cultură, ştiinţă, îi familiariza cu marile curente filosofice occidentale, le vorbea de libertate, de demnitate, de curaj, de identitate naţională, lucruri care nu erau pe placul episcopului servil, preocupat doar de pregătirea unor preoţi obedienţi   stăpânirii austriece.

 

          În sfârşit, tânărul  Gheorghe Lazăr pleacă dezamăgit şi scârbit, la Brasov, unde, între 1815 şi 1816 va fi profesor particular. În 1916, soţia unui boier, Catinca Bărcănescu, îl invită să vină la București, ca  preceptor pentru propriii copii. Doi ani mai târziu, în 1818,  Lazăr deschide   prima  şcoală superioară românească, în incinta mănăstirii Sf. Sava. Predă artimetică, geometrie, trigonometrie, filosofie, logică  și gramatică.

 

          Banul Constantin Bălăceanu îl solicită lui Gheorghe Lazăr să-i măsoare un teren pe care voia să-l  cumpere. Impresionat de faptul că rezultatul măsurătorilor lui coincidea cu cel al neamțului topograf Moritz von Ott, îl spijină în efortul de  înfiinţare a unei şcoli. Astfel,  Lazăr prezintă proiectul şcolii în Marele Divan pe 10 decembrie 1817. Decizia favorabilă a domnitorului, din  15 decembrie 1818, constituie de fapt, aşa cum s-a mai spus, certificatul de naștere al învățământului românesc modern.

 

          În timpul Revoluției din 1821, se apropie de Tudor Vladimirescu, pe care îl va ajuta  împreună cu şcolarii săi  la fortificarea taberei de la Cotroceni . Despre prietenia dintre Gheorghe Lazăr şi Tudor, scrie  în versuri Ghenadie Pârvu:

 

“Adesea la el mergea,

 

Vorbea şi se sfătuia

 

Cum să-şi scape patria

 

Lazăr ca un învăţat

 

Bune sfaturi lui i-a dat

 

De la greci l-a-ndepărtat”( Gheorghe Pârvulescu, Autobiografie, p.75 – 77. E. Vârtosu, Un călugăr admiratot al lui Tudor Vladimirescu, în Revista arhivelor, nr. 2, 1944, p. 240 – 242.).

 

         Persecutat pentru participarea la Revoluţia de la 1821, obosit, afectat profund de uciderea lui Tudor Vladimirescu,  bolnav de tuberculoză, în ultima fază, se întoarce  în satul natal, adus  cu o căruţă de către fratele său Onea. De frica poliţiei(inculpatul Lazăr era în continuare urmărit în procesul intentat de autorităţile imperiale cărora le-a dat concursul şi episcopul ortodox  Vasile Moga), muribundul este ascuns în pivnița casei. După două luni de la întoarcerea în sat, se stinge din viață în ziua de 17 septembrie 1823, la vârsta de  44 de ani. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig,  nu departe de casa părintească.

 

2. Opera

 

a)Cărţi

 

– Istoria lui loan Moritz si a copiilor sai, învatatura ortodoxă sau Catehismul mitropolitului Platon Levsin (pierdute).

 

– Conpendiu de Geografia Transilvaniei si Gramatica romano-germana (pierdute)

 

– Aritmetrica matematiceasca si temeiurile trigonometriei cei drepte, un capitol din Geometrie, compilate după Chr. Wolff şi după alte manuale germane.

 

– a scris  cursuri de Filosofie Generală, Logică şi Metafizica după Kant, care din nefericire de asemenea s-au pierdut.

 

O parte din lucrările lui Gheorghe Lazăr au fost publicate postum:

 

– Trigonometria, ed. Traian Lalescu, Bucuresti, 1919.

 

– Scrierile matematice ale lui Gheorghe Lazar, ed. Axente Creanga, Bucuresti, 1968.

 

b) Traduceri

 

– A tradus din germană în română Învâţăturile morale pentru baieţi,  lucrare scrisă de pedagogul Johann Heinrich Campe

 

-învăţăturile morale a lui Gottlieb Ehrenweich;

 

-o mică istorie morală a împăratului Octavian şi a soţiei sale;

 

-o geografie matematică pentru copii;

 

-o istorie al lui Johann Moritz şi a copiilor săi;

 

-învăţătura ortodoxă a mitropolitului Platon din Twer, educatorul marelui duce al Rusiei;

 

-un tratat de pedagogie.

 

-Versuri de laudă în limba daco-românească la logodirea preaânaltului împărat, stăpân şi taică, Frantz, cu Ludovica preaânălţata, milostiva împărăteasă, stăpâna şi maica noastră

 

         Aceste  traduceri, rămase în manuscris, au fost trimise de către Guberniu episcopului Moga, cu scopul de a fi tipărite la Sibiu, însă din nefericire, episcopal le-a făcut dispărute.

 

.3.Concepţia filosofică

 

        Dat fiind faptul că majoritatea scrierilor de filosofie s-au pierdut, nu  putem contura cu exactitate specificul gândirii sale.  Cursurile de metafizică, influenţa lui Imannuel Kant, simţul dreptăţii, apărarea oamenilor simpli,  cursurile de inginerie, topografie, lupta pentru impunerea limbii române  în învăţământ, activitatea de iluminare a poporului, organizarea învăţământului,  punerea accentului pe  ştiinţă şi raţiune etc. îl plasează pe Gheorghe Lazăr în galeria marilor spirite iluministe ale lumii.

 

      Structura Școlii înființate de  Gheorghe Lazăr  era concepută după modelul austriac, având  patru trepte de învățământ, notate cu literele A,B,C,D.; fiecare literă avea următoarea specificație:

 

1.Treapta cea mai de jos a învățământului pentru cei „slăbănogi” sau „de tot nedeprinși”; având următoarele specialități de deprins:

 

a)Cunoașterea slovelor și slovinisirea cuviincioasă;

 

b)Cunoașterea numerililor și întrebuințarea lor;

 

c)Citirea desăvârșit;

 

d)Scrisoarea cu ortografia, și de mai multe feluri;

 

e)Catehismul, istoria vivlicească, Vechiul Testament și Noul Testament;

 

a)Gramatica și aritmetica încâtva, precum și ,,alte științe mai mici folositoare pruncilor”.

 

 a)După acestea vor trece la altă „tagmă” de învățături unde vor avea a asculta:

 

 c)Gramatica desăvârșit cu sintacsu dimpreună;

 

 c)  Poetica cu mitologii și geografia globului pământesc;

 

d)Retorica și Istoria neamului cu a patriei dimâpreună cu „alte științe” ce sunt de trebuință  spre înțelesul acestora.

 

a)Cei mai de vârstă și deprinși la acestea toate vor avea de a auzi:

 

e) Artimetica cu toate părțile ei;

 

f)Geografia ,,despre toată fața pământului” , așijderea cu toate părțile ei.

 

g)Geometria teoreticească, trigonometria, algebra și altele.

 

h)Geodezia sau initierea câmpului cu iconomia și arhitectura.

 

i)Pentru această treaptă de învățământ erau prevăzute „cele mai înalte tagme filosoficești”, precum și „tagmele iuridicești sau nomica”

 

Structura învățământului era următoarea:

 

1.cursul de gramatică ce avea o durată de trei ani, fiecare an reprezentând câte o clasă (prima, secunda și tertia) unde se învăța cititul, scrisul, aritmetica, geometria, religia;

 

2.cursul de retorică numit și humanitar cu o durată de doi ani unde se învăța poetică și retorica;

 

3.cursul filosofic cu o durată de doi ani unde se învăța logica, algebra, fizica, arhitectura, istoria, chimia, mineralogia;

 

4.cursul academic de 2 ani, cu dreptul, filozofia, medicina, arhitectura, etc.

 

          Fiecare  disciplină  este precedată de “punerile” respectivei ştiinţe, adică o prezentare a obiectului, a problematicii:

 

“Punerile din aritmetică:

 

1.Ce este aritmetica? Ce este numărul? Ce este în fieșcare număr în loc de temei.În câte chipuri creaște numărul? Și în câte chipuri scade? Cîte feluri de mijloace sînt de socoteală?

 

2.Fiecare cîtățime nu este asemenea? Dauă cîtățimi care sînt la a treia asemenea, sunt asemenea și între sine? Cari vrednicii să mai nasc de aici?

 

3.Ce este frângerea(adică fracţia n.n.)? Și cum să scrie? De unde atîrnă prețul frângerii? Cum să ușurează frîngerile? Felurimi de frîngeri cum să pot face tot de un neam? Cum să strîng frîngerile? Și cum să scad? Și cum să înmulțesc frîngerile? Și cum să împarte frîngere cu frîngere?”

 

            Prin manualele  pe care le-a publicat (“Aritmetica matematicească”, “Trigonometria cea dreaptă”),  Gheorghe Lazăr  a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice în limba română. Termeni precum  adunare, scădere, înmulţire, împărţire, latură, triunghi, sin, cosin, linie, poligon, trapez etc.au fost  întroduşi în limba română de acest mare savant illuminist.

 

            Despre viaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr au scris: Ion Heliade Rădulescu, Petrache Poenaru, Nicolae Iorga, Ioan Lupaș, Episcopul Vasile Moga şi profesorul Gheorghe Lazăr, Bucureşti, 1915, N. Bănescu, Academia grecească din București și școla lui Gheorghe Lazăr, Cluj, 1925 ,I. Georgescu, Gheorghe Lazăr la o sută de ani de la moartea lui, Sibiu, 1923,Onisifor Ghibu, Gheorghe Lazăr, în ziarul Universul din 29 septembrie 1923, G. Bogdan-Duica si G. Popa Lisseanu, Viata si opera lui Gheorghe Lazar, Bucuresti, 1924,Traian Chelaru, Din istoria pedagogiei românești, capitolul Gheorghe Lazăr ca pedagog, volulul I, București, 1957, I. Matei, Emilia Șt Milicescu, Al. Piru, în Literatura română premodernă, Bucureşti, 1964, A.Csetri și I Dani, Contribuții la biografia lui Gheorghe Lazăr, în ,,Limbă și literatură”  nr. 16, 1968 ,Gheorghe Pârnuţă, Gheorghe Lazăr, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973 Mircea Popa, Mircea Păcuraru, Dicţionarul teologilor români, Victor Bârsan, Gheorghe Lazăr: prețul frângerii, (https://www.contributors.ro/gheorghe-lazar-pretul-frangerii/) etc.

 

Lector univ.Dr. Vasile Chira

 

Scriitor, filosof  şi teolog