Într-o mică Elveție a României, am avut bucuria de a participa la un eveniment cultural de excepție organizat de artista Ionela Bran. Proaspăt doctor etnolog, Ionela Bran și-a lansat lucrarea de doctorat „ Păstoritul local-zonal și transhumanța din zonele Bran și Săcele”. Într-un cadru elegant, oferit de Hanul Bran, un public numeros a participat la prezentarea acestei cărți în care mulți s-au regăsit prin legăturile de rudenie cu cei care au practicat și dezvoltat oieritul în decursul timpului. Tema a fost mult discutată, dar autoarea insistă în lucrare pe cele două mari centre, Bran și Săcele, pe care le consideră printre cele mai importante din România în acest domeniu.

         Ionela Bran vorbește cu mândrie despre această minunată zonă, dar și despre oamenii acesteia din care-și simte și cunoaște descendența. Dragostea cu care vorbește despre mocanii din Bran și Săcele, cadrul natural, drumurile străbătute în transhumanță, dau acestei cărți, dincolo de aspectul concret documentar-științific și un aspect literar. Cartea se citește cu plăcere de către oricine vrea să știe câte ceva despre viața atât de interesantă a oierilor, prin câte situații critice au trecut în drumul lor, câte opreliști, câte taxe,etc, toate pot constitui teme ale unor romane tipice pentru Bran/Săcele. Autoarea nu uită să prezinte interesul puterilor vremii față de păstorii de aici. De la habsburgi la turci, dar și la „puternicii” locului care încercau toți să-și obțină propriul profit din munca păstorilor.

         Structurată pe trei capitole, cartea prezintă păstoritul local-zonal, din zona Branului, condițiile de mediu dar și așezarea gospodăriilor în spații mai largi rarefiate.

         Transhumanța este privită ca o formă superioară a păstoritului, din zona Săcele cu cele șapte sate, cu gospodării înșiruite, ulițe și cu turme mari de 1000-3000 de oi. Totul se desfășoară între două mari momente din viața păstorilor: Văratul, care începe la 23 aprilie, când se procedează la organizarea stânelor, obținerea produselor, răvășitul și Iernatul care începe la 26 octombrie de Sf. Dumitru și este noul ciclu de reproducere.

         Transhumanța, cuprinsă în cel de-al treilea capitol, ocupă un spațiu vast și prezintă întregul ciclu pastoral de la plecarea turmelor la iernat și până la întoarcerea lor în munți. Aceste drumuri spre Câmpia Bărăganului și Dobrogea îi oferă autoarei posibilitatea unor descrieri deosebite apropiindu-se de sfera literară. Totodată, nu lipsesc aspectele legate de obiceiurile, portul, care nu puteau fi neglijate într-un astfel de drum.

         Modul de organizare a gospodăriei locale, a locuinței și de altfel întreaga viață prezentată în capitolul doi, nu se puteau rupe odată cu plecatul turmelor la iernat. Toate aceste obiceiuri, tradiții, sărbători au fost duse, odată cu turmele, și în zonele Dobrogei contribuind acolo la formarea unor gospodării puternice care au dus  și la stabilirea multora în această parte de țară. Nu este de uitat contribuția mocanilor la ridicarea bisericilor din această parte a României sau la susținerea școlilor și a rânduielilor exacte învățate în raza satului lor. „Mocanii au tras drumuri noi prin singurătățile cu iarbă ale Dobrogei, au deschis vaduri, au săpat fântâni, au ridicat târle, au întemeiat sate și, prin prășila lor sănătoasă, au îngroșat numărul românilor dobrogeni, adăugând astfel cu munca și sporul de populație la întărirea Românismului în ținuturile dintre Dunăre și Mare”-scria „Gazeta Transilvaniei” în nr. 113, 31 octombrie 1928. Pentru a reflecta toate aceste lucruri  trebuie să precizăm că Ionela Bran a apelat nu doar la documentele arhivelor, muzeelor. Foarte importante sunt mărturiile  și interviurile realizate cu cei care au practicat păstoritul. Semnificativă este afirmația prof. univ. dr. Ioan Opriș care vine ca o caracterizare generală a eforturilor și activităților păstorilor surprinse în cartea Ionelei Bran: „Lectura cărții învederează că aceste comunități pastorale s-au condus după reguli precise, promovând cultul muncii și al libertății, cinstea și curajul”.

         Apărută la Editura Etnologică din București (2024) cu superbele coperți „Iernatul oilor la Bran” realizate de Arpad Udvardi, cartea „Păstoritul local-zonal și transhumanța din zonele Bran și Săcele” semnată Ionela Bran, se impune ca un veritabil document științifico-literar din această parte a României.

         Ca pentru a-și susține afirmațiile din carte, artista Ionela Bran ne-a transferat la lecția practică susținută de Festivalul: „Meșteri și mocani la Poarta Dorului”. Am regăsit-o aici, în mijlocul minunatelor costume populare pe care le gândește și produce în atelierul său de creație. Parada costumelor populare românești, marii interpreți de muzică populară, atelierele meșteșugărești, omagierea și pomenirea înaintașilor, ne-au făcut să credem că personajele au coborât parcă din carte, să întregească imaginea românismului, să transmită rolul și importanța transhumanței în menținerea și promovarea limbii și a poporului român.

         Ionela Bran, prin talentul și energia deosebită, artist, creator, doctor a reușit să readucă strălucirea culturală a Branului, motiv pentru care ne alăturăm și susținem propunerea oficială a directorului Muzeului Național Bran, exprimată în cadrul evenimentului, de a se acorda titlul de „Cetățean de onoare”distinsei etnolog dr. Ionela Bran.

         Felicitări organizatorilor și tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui Eveniment Cultural de stimă, prețuire și respect al Neamului Nostru.

 

prof. dr. Dorel Cosma