Dorința de a deține puterea este un vis, ce poate, însă, deveni coșmar, atunci cînd ceilalți dornici, de aceeași putere, încep cu un coșmar și eșuează într-un vis.

Tot mai mulți oameni doresc să fie altcineva, nu altceva, adică nu vor schimbarea unui loc de muncă, a unor cutume, productive cîndva, sau a unor idealuri încremenite în rutina oxidantă. Ei vor să fie altcineva, oamenii care, deținînd puterea, chiar și pe termen limitat, devin eroi, devin vedete, oho, de ce nu lideri, înaintemergători, purtătorii de drapel, la umbra căruia mărșăluiesc, cu disciplina asumată, prozeliți, paladini,dar și foarte mulți curioși, cu toții spunîndu-le doar ceea ce vor să audă, nu ceea ce se aude.

Încetul cu încetul, prietenii care au beneficiat de roadele materiale ale recunoștinței princiare, și au prins tot mai mulți fuștei sub picioare, încep să viseze. Acest lucru se petrece, cînd liderul are primul coșmar.

Așa pățesc toți cei care pun apă florilor, nu în vasul de jos, pentru ca să fie trasă de rădacini, ci chiar pe deasupra și acestea se îneacă, fiindcă unele dintre ele nu știu să își tragă apa pe sus. O rădăcină răsturnată cu picioarele spre cer este cea mai mare jignire adusă firescului Naturii.

De aceea rîvnitorii de putere, puternicii de acum, și cei din viitorul apropiat nu trebuie să facă grădinărit, dacă nu se pricep.

Un moment, și ce moment cumplit va fi, cînd fiecare va rămîne față în față cu adevărul și va trebui să îl privească în ochi.