Zilele pe care le trăim nu sunt deloc ușoare pentru români. Zi de zi auzim doar de noi taxe, scumpiri și impozite. Firesc, se naște întrebarea: cine se mai gândește astăzi la viața de zi cu zi a românului simplu?
La vârful țării, harababura este totală. Politicienii își dau cu pumnul în piept de „dragul țării”, dar de la distanță se văd doar interesele personale și goana după înavuțire. Cine să mai aibă grijă de oameni?
PSD, care se declară „cel mai mare partid”, a ajuns doar o remorcă a USR-ului. Deși USR are doar 12 procente, pare că dictează mersul guvernării, în timp ce social-democrații stau cuminți, sub tutela lor. Liberalii? Te întrebi dacă mai există. Se laudă că au premier, dar un premier care numai al lor nu mai este. UDMR, ca de obicei, stă liniștit, convins că oricum participă la decizie, iar opoziția e aproape invizibilă. Doar din când în când mai apare câte un strigăt firav de la AUR, partid despre care se spune că ar fi ajuns la 40%, dar care pare speriat de armata represivă a statului.
În același timp, scena politică e zguduită de jocuri de putere: Bolojan amenință cu demisia și toată lumea se cutremură, de parcă ar fi de neînlocuit. După ce i-a „trăsnit” pe români cu reduceri și noi impozite, își face loc la mesele celor ultra-bogați, mulțumit că a mai reușit să ia câteva piei de pe spinarea oamenilor de rând.
La nivel local, situația nu diferă prea mult. La Bistrița, PSD pare încă să reziste și nu a devenit slugă a USR-ului, după modelul Grindeanu. Roșul domină peste tot, însă austeritatea s-a simțit deja: 40 de artiști de la „Cununa de pe Someș” au fost trimiși acasă încă din ianuarie, ca o avanpremieră a măsurilor guvernamentale. În schimb, pensionarul-director și slugile lui nou angajate la Centrul Cultural au rămas bine înfipți în fotolii și la cote maxime de salarizare – așa arată, se pare, „austeritatea” locală.
Dar cui să se plângă românul, care nici măcar votul nu-l mai are, simțind că totul e decis peste capul lui? Între timp, norii războiului plutesc deasupra noastră și, ca întotdeauna, tot necăjiții vor fi trimiși în linia întâi să poarte haina militară, în vreme ce „boierii” vor rămâne pe poziții, veșnici și intangibili, pentru că, nu-i așa, „nu poți schimba oamenii în vremuri grele”.
Dorel Cosma
