Sâmbătă, 24 mai, deși o zi umedă de sfârșit de primăvară, întâlnirea la care am fost invitată și am avut onoarea să particip a adus o seninătate aparte. Deși se folosesc foarte des clișee referitoare la „frații noștri moldoveni”, evenimentul la care am participat a dat sens acestor cuvinte, și mai cu seamă toată străduința și activitățile desfășurate de către domnul prof.dr. Dorel Cosma și colaboratorii săi.
Vizita delegației culturale din orașul Ungheni, oraș din Republica Moldova cu care Bistrița are o strânsă legătură, a fost condusă de domnul primar Vitalie Vrabie. De asemenea, doamna Silvia Zagoreanu, directoarea Palatului Culturii din Ungheni, câștigătoarea unui premiu Gold Star (Ex Oscar) pentru cultură identitară, scriitoarea Rudmila Popovici, domnii Pahone Pop, George Avram și prof. Mirela Rus s-au bucurat împreună de momente emoționante, discutând proiecte culturale pentru viitor.
Aș defini după-amiaza zilei de 24 mai ca pe un moment clar de anulare a oricăror bariere culturale, etnice, sociale sau de orice alt fel. Dulcea limbă românească în care sunt scrise cărți ce s-au dat în dar, reciproc, de către scriitorii participanți la eveniment (Rudmila Popovici, Dorel Cosma, Mirela Rus), lumina din ochii oaspeților din Moldova când vorbeau despre România, reprezintă dovada vie a faptului că rădăcinile sunt adânc înfipte în pământul sfânt lăsat moștenire de strămoșii și moșii noștri și că, oricât s-ar strădui unii și alții să ni le reteze, nu vor reuși niciodată.
Atâta vreme cât se desfășoară evenimente internaționale la care iau parte personalități culturale din Republica Moldova, România, Franța, Turcia, Israel, sub egida Uniunii Mondiale de Folclor IGF, ale cărei frâie le ține cu dăruire și cu putere domnul prof. dr. Dorel Cosma unde se sprijină și se afirmă valori culturale europene și universale și fiecare țară își promovează identitatea culturală, se dovedește clar că arta, specificul național și cultural unește destine, nu desparte.
Nu pot să nu îmi îndrept gândurile înspre dragostea de neam și limbă românească pe care poetul Grigore Vieru le-a transmis atât de profund în operele sale. Marele poet numește „limba noastră cea română„ „limba doinelor de aur”.Că ești moldovean sau ardelean, râdem în aceeași limbă, plângem în aceeași limbă, iar dorurile cele mai mari tot în limba „cea română” ni le cântăm. Iar când cuvintele nu mai ajung nici pentru a plânge, nici pentru a râde, și nici pentru a mângâia, „tu taci atunce / tot în limba ta.”
Parteneriatul cultural dintre Bistrița și orașul Ungheni, Republica Moldova, este o formă nealterată, adevărată de exprimare a dorinței de părtășie atât culturală, artistică, cât și spirituală, umană.
Prof. Mirela Rus
