Când pe neaşteptate te întâlneşti în şcoala ta cu profesori din Spania, ca absolvent al şcolii spaniole, nu poţi decât să fii uimit şi bucuros. Acest lucru l-am trăit azi, 1 aprilie 2025, când la Liceul de Arte „Corneliu Baba” din Bistriţa am găsit trei profesori din Benavente, Zamora, Spania.
Mai precis, pe profesorii Sabela Fuertes Fernández, Emilio Grande del Canto şi Rosa María Reina Pérez. Aceştia sunt responsabilii Centrului de Formare și Inovație Educațională a Profesorilor din Benavente (Centro de Formación e Innovación Educativa del Profesorado, CFIE Benavente) şi sunt veniţi la Casa Corpului Didactic Bistriţa-Năsăud în cadrul unui proiect de mobilitate ERASMUS+.
Firesc, i-am invitat să-i cunoască la ora de religie pe elevii vorbitori de spaniolă şi la rând a fost clasa a X-a A. Am simţit entuziasmul pe chipul elevilor şi a profesorilor când au putut comunica în limba cea mai apropiată lor.
Consider că Uniunea Europeană, pentru a deveni o comunitate reală, trebuie să mizeze şi să investească şi mai mult pe cunoaşterea şi vizita reciprocă a dascălilor doritori din ţările componente. În acest context, ora de religie este deschizătoare de drumuri prin toleranţa, prietenia, integrarea şi dragostea creştină pe care le promovează.
Îmi amintesc de un moment din viaţa mea când, în urmă cu vreo 18 ani, eram împreună cu tatăl meu, Ioan Bojor, (Dumnezeu să-l odihnească în pace!), la o întâlnire religioasă în Franţa. Era lume din foarte multe colţuri ale Europei şi numai noi doi eram singurii români. Toată lumea avea mai multe persoane cu care să vorbească în limba sa şi tatăl meu a zis: „Câtă lume şi câte limbi se vorbesc aici şi nimeni în afară de noi nu vorbeşte româna…”. Însă, deodată, a venit la noi o tânără măicuţă care, cu un accent de ardeleancă adevărată, a zis: „No, ce faci, mă, Florine!”. Am rămas înlemniţi amândoi. Eram fără cuvinte…
Am aflat apoi, că tânăra franţuzoiacă a fost trimisă de comunitatea ei monastică la surorile maghiare din Harghita şi Covasna. Toţi cei cu care se întâlnea acolo erau maghiari, însă ea nu putea învăţa maghiara. Aşa că surorile maghiare au ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să o înveţe limba română (cu accent de Transilvania) pentru a se putea înţelege cu ea.
Un simţământ similar l-am citit pe chipul profesorilor spanioli care au onorat azi cu prezenţa lor ora de religie ortodoxă.
Prof. dr. Florin I. Bojor
