Poezia lui Dorel Cosma, un poet plecat în căutarea unui timp mai plin de bine și orizont
”Poduri de timp” este un volum de versuri ce aparține lui Dorel Cosma. Lansat la ultima ședință a Cenaclului ”Conexiuni”, volumul este caracterizat de autor în felul următor: ” O traversare poetică a existenței, o călătorie printre fragmente de viață, întâmplări, locuri și stări, toate filtrate printr-o conștiință acută a trecerii timpului”.
L-am citit și eu și, plec pe un drum care nu știu cum va arăta. E a doua cronică de carte scrisă conform cutumelor criticii literare. Acesta este rezultatul:
Poezia lui Dorel Cosma, „Poduri de timp”, reflectă o meditație profundă asupra trecerii timpului și a modului în care acesta afectează existența umană.
Timpul este prezentat ca un element omniprezent, curgând prin vene asemenea unei ploi tăcute, sugerând inevitabilitatea și continuitatea sa. Această imagine este completată de vântul care schimbă direcția fără să întrebe, simbolizând schimbările imprevizibile ale vieții.
În versurile „În urmă rămân amintiri/ frunze uscate/ pe o cărare veche”, amintirile sunt comparate cu frunzeleuscate, evocând efemeritatea și fragilitatea lor. Această metaforă sugerează că, în ciuda trecerii timpului, amintirile rămân ca urme ale trecutului, însă adesea fragile și neglijate.
Tema timpului este centrală nu doar în această poezie, ci și în alte lucrări ale lui Dorel Cosma, cum ar fi „În grădina timpului” și poezia „Timpul” din același volum. În „Timpul”, imaginea cărții vieții deschise la o pagină neterminată sugerează neîmplinirea și incertitudinea viitorului, iar cafeaua uitată pe marginea timpului accentuează ideea unei existențe marcate de trecerea nemiloasă a timpului, devenind mai rece și mai amară.
„Marginea timpului” devine o metaforă-cheie, repetată de-a lungul operelor lui Cosma, simbolizând limita fragilă dintre trecut și prezent, dar și între viață și moarte. Această imagine reflectă preocuparea autorului pentru modul în care timpul modelează destinul și percepția umană.
Astfel, prin utilizarea unor imagini poetice puternice și sugestive, Dorel Cosma explorează complexitate arelației dintre timp și memorie, încurajând o reflecție profundă asupra condiției umane și a trecerii inevitabile a timpului.
Un alt aspect remarcabil al poeziei lui Cosma este capacitatea sa de a îmbina elemente ale naturii cu introspecția personală. În „Poduri de timp”, natura este un martor tăcut al trecerii timpului, iar elementele sale – precum ploaia și vântul – devin simboluri ale schimbării și instabilității. Această abordare conferă textului o dimensiune aproape meditativă, invitând cititorul să se oprească și să reflecteze asupra propriei sale existențe.
Cosma reușește să creeze o atmosferă melancolică, dar profundă, în care cititorul este atras într-o lume a amintirilor și a reflecției. Versurile sale sunt încărcate de emoție și sensibilitate, oferind o perspectivă unică asupra modului în care timpul influențează viețile noastre. În acest sens, poezia sa devine un mijloc de explorare a identității personale și a modului în care ne raportăm la trecut și viitor.
Putem spune așa: Dorel Cosma este un poet care reușește să surprindă esența trecerii timpului și impactul său asupra existenței umane. Prin imagini poetice sugestive și o abordare introspectivă, el ne invită să reflectăm asupra propriei noastre relații cu timpul și să căutăm un sens mai profund în amintirile șiexperiențele noastre. Poezia sa este o călătorie emoțională și intelectuală, care ne îndeamnă să ne reconsiderăm perspectivele asupra vieții și să căutăm frumusețea și semnificația în fiecare moment trăit.
Alin Cordoș
